REŞIŢA – După ce atâţia ani Ziua Europei era un prilej pentru o adevărată orgie de optimism colorat în albastru-auriu, anul acesta ea a trecut aproape neobservată. Pe români nu i-a dat vreodată afară din casă entuziasmul orb faţă de UE, aşa că nu le-a trebuit prea mult să-şi amintească faptul că, în alte vremuri, sărbătoreau independenţa României, însă pentru alţi europeni 9 Mai a fost o zi a dezamăgirii.
Cândva, puţinii sceptici erau priviţi cu milă, ba chiar cu dispreţ, de toţi cei îmbătaţi de grandiosul proiect european, atât de tânăr, puternic şi plin de vitalitate. Acum însă, ca un gigantic pendul, opinia s-a întors brusc. S-au dus visele despre diversitate, unitate, multiculturalitate sau înţelegere; acum nu mai auzim decât despre corupţie, lobby, deficit, cheltuieli, încălcarea suveranităţii, şi, mai presus de toate, ineficienţa şi birocraţia zdrobitoare a insituţiilor europene. De parcă până în 2007 toate aceste probleme nu existau! Dar cine să le vadă? Cei care atunci zburau pe aripile unui optimism cretin şi acum se prăbuşesc într-un pesimism distrugător? Cei care în urmă cu şase ani îi ironizau pe eurosceptici pentru ca acum să-i ridiculizeze pe puţinii optimişti rămaşi?
Mereu îmi place să spun că în vremea în care la noi domina haosul în toate domeniile (nu că acum ar fi altfel), monitorizările UE au însemnat pentru România ceea ce înseamnă regulile biblice pentru o parte din omenire. Teama de-a nu face totul cum ne taie capul ne-a ajutat mult în privinţa comportamentului instituţional. Ca şi indivizi, nu are cum să ne spună UE că nu trebuie să arunci gunoiul pe jos…
Însă Uniunea avea nevoie să fie supusă la acest prim test serios, al crizei, pentru a se vedea cât e de solidă în realitate; cine sunt cei care, în perioada de prosperitate, alergau către ea, iar acum, când corabia se scufundă, se calcă în picioare să sară peste bord. Tocmai de aceea Uniunea va rezista; nu în forma actuală, nu cu ţări precum România, Bulgaria sau Grecia. Poate nici cu state ca Italia, Spania, Ungaria sau Portugalia. Dar va continua să existe, datorită celor care au văzut cu adevărat măreţia acestui vis fără ca asta să le ascundă problemele sale. Datorită celor pentru care UE nu e doar o vacă de la care să mulgă cât mai mulţi bani şi care au înţeles că un asemenea proiect presupune şi eşecuri, nu doar victorii uşoare şi fugă din faţa greutăţilor.
Nina Curiţa