De când Ponta a ales să calce şi el pe urmele predecesorilor săi şi le-a făcut o nouă bucurie românilor, am auzit, de la nenumăraţi oameni, întrebarea „de ce cresc taxele?”. Cei mai mulţi dintre ei nu erau atât şocaţi cât nedumeriţi. Pur şi simplu lumea refuză să mai înţeleagă aceste creşteri. Iar întrebările au cumva ca şi concluzie o dezamăgire exprimată în două cuvinte: „Şi ăştia?!” Totuşi, de ce cresc? Păi simplu! Guvernul are nevoie de bani, aşa că-i va lua de la noi, ce e aşa de greu de priceput?
Sau chiar aţi crezut în balivernele debitate acum un an? N-aţi auzit poveştile astea de atâtea ori, sau aţi sperat că ăştia vor fi altfel? Ce avem după un an de guvernare? Unde-s sutele de mii de locuri de muncă promise, reducerile de taxe şi impozite şi „bunăstarea”? Au „reîntregit” salariile şi pensiile, au redus TVA-ul la pâine (nu vă bucuraţi, preţul pe care-l plătiţi voi va creşte în continuare), şi cam atât. Numai că toate astea au costat bani.
Iar dacă mai adăugăm şi faptul că plătim împrumuturile dar şi foamea unor partide după atâţia ani de post în băncile opoziţiei, e clar pentru oricine că prin bugetul României bate vântul. Locurile de muncă sunt tot mai puţine, că doar n-or fi proşti să scadă taxele firmelor pentru a le atrage în România, iar la stat nu pot să angajeze pentru că asta ar lovi tot bugetul, ale cărui încasări sunt şi aşa sub estimări.
Cu toate acestea, Guvernul promite pentru anul viitor noi creşteri de salarii, pensii şi ajutoare sociale, iar singura soluţie ca să facă rost de bani pentru ele este să impoziteze ce se mai poate.
Şi cum de firme s-a ocupat Emil Boc, lui Victor Ponta nu-i mai rămâne decât să culeagă ce a mai rămas, indiferent că este vorba de divorţ sau de haine de blană. Surprinzător? Câtuşi de puţin; fiecare leu cheltuit trebuie să vină de undeva, lucru valabil de la muritorul de rând şi până la stat.
Aşa că, dragi români, pregătiţi-vă să plătiţi. Iar când vi se va face scârbă, nu vă îngrijoraţi; veţi plăti un impozit şi pe ea.
Nina Curiţa