REȘIȚA – O fostă mare baschetbalistă a României a ajuns din toamna anului trecut la Reșița și se ocupă în municipiul de pe Bârzava de pregătirea viitorilor practicanți ai sportului cu mingea la coș.
Cristina Ciocan, acum Cristina Acea în urma căsătoriei cu fostul handbalist reșițean Adrian Acea, a reușit să formeze o grupă de începători, pe care îi pregătește de două ori pe săptămână, lunea și vinerea, la sala de sport a Școlii Gimnaziale „Mihai Peia” (fosta Generală 6 din Reșița).
Născută în 23 martie 1982, la Satu Mare, Cristina s-a pregătit mai mulți ani îndrumată chiar de mama sa, Viorica Ciocan-Gamalet. Desemnată de trei ori cea mai valoroasă baschetbalistă din România, campioană și câștigătoare a Cupei României cu Universitatea de Vest Vasile Goldiș ICIM Arad și CSM Târgoviște, medaliată cu aur la Jocurile Francofoniei și cu bronz la Campionatul European de Tineret, foarte aproape în 2004 de un transfer în NBA, Cristina Ciocan pune mult suflet în noua sa misiune, aceea de a pregăti viitoarele staruri din baschet. Mereu cu zâmbetul pe buze, a strâns în jurul său peste 20 de pitici, de la șase la 11 ani, în lupta cu panoul uriaș.
„De când l-am cunoscut pe soțul meu și am aflat că este din Reșița, mi-a venit ideea de a promova baschetul în acest oraș, a spus Cristina. Nu am putut imediat, dar anul trecut s-a ivit această oportunitate, după ce ne-am mutat aici. Îmi doresc foarte mult ca orașul Reșița să aibă momentan la nivel de copii grupe în Campionatul Național. E adevărat, grupa pe care o am eu e la nivel de minibaschet, chiar baby baschet. Va mai dura până vor crește copilașii. Bineînțeles, an de an voi face selecție din nou. Sper să ajungem să avem echipă cam la toate categoriile de vârstă. Acum punem bazele unei infrastructuri, iar pe viitor ne gândim la dezvoltarea acestui proiect.”
Cristina Ciocan Acea povestește și cum a reușit să formeze această grupă: „Am fost prin clase, am împărțit pliante pentru promovarea clubului de baschet, CS Ciocan Cristina. Prima dată s-au înscris doar șapte copii, ulterior din vorbă în vorbă au mai venit până am ajuns la 21 și mă bucur foarte mult. Sunt copii buni, cuminți, ascultători și mă surprind pe zi ce trece la antrenamente prin ceea ce fac. Sunt foarte mândră de ei. Cel mai important e să nu-i las să se plictisească. Și eu am fost de vârsta lor și am practicat alte sporturi unde am fost lăsată să mă plictisesc și imediat am trecut la următorul, până am ajuns la baschet unde, mulțumesc lui Dumnezeu, antrenoare mi-a fost mama mea și nu m-a lăsat să mă plictisesc. Asta cred că a contat foarte mult.”