Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – Se spune că nu putem trăi fără explicaţii, indiferent că le cerem sau le dăm. Şi, de multe ori, uităm să mai trăim cu adevărat tocmai pentru că noi căutăm să înțelegem orice, mai ales ceea ce nu este nevoie, ceea ce nu trebuie.

Prezentul este tot ce avem, dar îl risipim pentru că avem impresia că cenuşiul zilei de mâine va fi mai accentuat dacă noi nu căutăm şi nu dăm răspunsuri. Lucrurile sunt simple: ceea ce crezi tu creează acelaşi lucru în viaţa ta. Gândurile tale atrag energia pe care o simţi în diverse momente, iar pe ceilalţi îi vezi cu bucurie sau cu răutate, în funcţie de ce ai în suflet. Când învăţăm că suntem unici, cu valori diferite, visuri, aspirații şi priorități, vom înţelege că unicitatea asta nu ne face responsabili. Să crezi în ceea ce alţii nu îndrăznesc nu cere vreo explicaţie. Să faci ceea ce alţii ar face dar nu au curaj presupune doar o gândire altfel.

Ai greşit cumva? Este firesc, doar că trebuie învăţat din greşeli. Până la urmă, frumuseţea vieţii este formată din imperfecţiunile ei. Ţi-a greşit cineva? Se întâmplă. Poţi eventual să cauţi dacă acea greşeală a fost sau nu intenţionată. Dacă nu, treci peste; dacă da, asta e. Nu trebuie căutate explicaţii până la epuizare. Uneori, este parcă mai simplu să aştepţi nota de plată a destinului. Aţi observat că parcă pentru fiecare gest, faptă, gând, destinul cândva îţi trimite o notă de plată.

Oamenii care mi se par interesanţi nu sunt întotdeauna cei care mă surprind uşor sau imediat, ci aceia la care descopăr lucruri interesante pe parcurs, cei care prin cuvinte şi gesturi devin parte din momentele rare care nu se uită uşor. Citeam undeva că există oameni pe care îi uiţi inevitabil, ba chiar unii care trebuie și merită uitaţi. Dar există trei categorii de oameni pe care nu trebuie să îi uiţi niciodată: cei care te-au ajutat în momentele dificile, cei care te-au părăsit în momentele dificile şi cei care ţi-au creat momentele dificile. Nu trebuie să existe întrebări, aşteptări, explicaţii pentru că-i pui în rama minţii, ci uneori neuitarea te face mai vigilent.

Iar de dat explicaţii să le dăm doar dacă ne simţim bine făcând asta, oricum ceilalţi înţeleg ceea ce vor. Pentru că ele pot fi date sincer, fără a depăşi limite, şi fără teamă. Și să ştiţi că există un lucru ce poate fi greu explicat cred că pentru oricine: de ce pierdem timpul cu lucruri şi oameni care nu merită această risipă de minute. Eu la asta nu am reuşit să îmi dau o explicaţie şi, neavând un răspuns, persist în clipe pierdute aiurea. În rest, să fim atenţi la şoaptele vieţii, nu la zbuciumul ei, şi să nu căutăm răspunsuri dacă nu ştim cum să punem întrebările… Un lucru minunat în viaţă este că atunci când crezi în ceea ce simţi tu  nu e nevoie niciodată de dat răspunsuri sau de primit explicaţii.