REȘIȚA – Pentru cunoscutul comic român, viaţa merge înainte. La Reşiţa a revenit cu drag, după mult timp iar publicul l-a primit aşa cum se cuvine. Vasile Muraru n-a uitat succesele şi amintirile frumoase pe care le are din Caraş-Severin. Spectacolul s-a numit „Astăzi, minte-mă frumos”, însă artistul este de o sinceritate totală. Aşa a fost şi în dialogul cu noi.
JCS: Care sunt primele gânduri la sfârşit de spectacol?
V.M.: O seară memorabilă, după cum am spus şi pe scenă, cu un public extraordinar, avizat. Se vede că este un oraş cu oameni de cultură, cu oameni inimoşi. E impresionant să faci cu autofinanţare atâtea evenimente în zece zile. Făceam comparaţia cu Festivalul Enescu sau cu festivalul de la Sibiu, dar acolo sunt fonduri serioase. Îi mulţumesc d-lui director al Casei de Cultură că ne-a făcut bucuria de a fi prezenţi la o asemenea manifestare culturală.
JCS: Ce amintiri vă leagă de Reşiţa?
V.M.: Al doilea sau al treilea film în care joc, „Mireasa din tren”, un film făcut cu dl. Lucian Bratu în care apar Radu Gheorghe, Aurora Leonte, Răzvan Vasilescu, Gheorghe Visu care juca un băiat cu motocicleta de la zidul curajului. O parte din el s-a filmat la Reşiţa. Mi-aduc aminte că era un cascador local care sărea de pe-o locomotivă pe alta din mers. A ieşit un film foarte bun. Pe această scenă am jucat de prin 1986, când dl. Vornica, unul dintre cei mai mari directori de casă de cultură din ţară şi un mare animator al culturii române, m-a adus şi pe mine. Jucam cu Mihai Mereuţă, Ştefan Tapalagă, George Ulmeni, nu mai ştiu cine cânta atunci. Am avut spectacole la Reşiţa, Oţelu Roşu, Anina.
JCS: Cum aţi descrie, în câteva cuvinte, spectacolul „Astăzi, minte-mă frumos”?
V.M.: Un spectacol cu numere culese de noi din viaţă şi aduse de noi pe scenă. Fiecare număr are costumele lui, interpretarea lui. Un spectacol cu un public foarte talentat şi cu artişti aşijderea.
JCS: Publicul vă consideră un mare comic al scenei româneşti. Ce înseamnă asta pentru dv.?
V.M.: Pe scenă, probabil că provoc râsul, dar în realitate sunt un om foarte serios. Asta pot confirma prietenii.
JCS: Cum vedeţi umorul actual, cu producţiile mai bune sau mai slabe din ultimii ani?
V.M.: Modalităţile de exprimare sunt diverse. Depinde de epoca în care au fost create, de creatorii lor, de public. Dacă au un anumit public, e foarte bine. Dar să nu uite că poporul român e foarte isteţ, e un popor care îi are ca promotori pe Păcală şi Tândală.
JCS: Cum aţi defini umorul?
V.M.: Umorul este un mod de viaţă, al poporului român mai ales.
JCS: Aţi făcut „istorie” alături de Nae. Cum e pe scenă fără Nae?
V.M.: N-aţi văzut? Am pornit la un alt drum, chiar avem un spectacol la Teatrul Tănase care se intitulează sugestiv „Gong şi de la capăt”. De astă dată, am făcut un cuplu mixt cu d-na Valentina Fătu. Aţi văzut şi aplauzele de la sfârşitul spectacolului de la Reşiţa, când lumea ne-a luat în braţe.
JCS: De câţiva ani, marii noştrii actori „pleacă” definitiv. Ce simţiţi când îi vedeţi „plecând”?
V.M.: Înseamnă că e nevoie de ei şi dincolo. Eu sunt bucuros că i-am cunoscut şi mă întristez că au plecat atât de repede. Foarte mulţi au plecat foarte repede.
JCS: Cum vi se par actorii tineri?
V.M.: Sunt foarte buni şi să-i ajute Dumnezeu să confirme în timp. Timpul este duşmanul nostru.
JCS: Se spune despre comici că sunt oameni trişti. Ce fel de om sunteţi dv.?
V.M.: Eu sunt un om obişnuit.
JCS: De multe ori, publicul vă vede în ipostaza de doctor. Prescrieţi o reţetă pentru poporul român, ca să se simtă mai bine.
V.M.: Reţeta vine chiar de la poporul român. Trebuie să se trateze singur şi-atunci va fi bine.
JCS: Cum vedeţi umorul românesc în viitor?
V.M.: Atâta timp cât există poporul român va exista şi umorul românesc. Aşa că… braţ la braţ, în timp, cu umorul mergem înainte.
JCS: Câteva cuvinte de final pentru cei care iubesc umorul şi pe Vasile Muraru.
V.M.: Le mulţumesc că şi-au rupt din timpul lor liber şi au venit la spectacol. Le mulţumesc pentru aprecieri, îi iubesc pe toţi şi sunt foarte bucurus că m-am aflat la Reşiţa. Am ţinut foarte mult să revin în acest oraş, unde am avut atâtea succese de-a lungul timpului, succese pe care nu le-am uitat.