REŞIŢA – Eu, ca alții câțiva, ne mai preocupăm și de alte acțiuni/activități ritmice, la care solicităm prezența publicului, folosind obiceiul afișării rezultatelor noastre. Acum ne confruntăm cu ceva, iarăși de netrecut: unde să ne prezentăm afișele? Pentru una din expozițiile organizate la Galeria Agora, am publicat, în urmă cu câțiva ani, în Jurnal de Caraș-Severin, un text în care expuneam nevoia unor puncte cu suprafețe de afișaj necesare informării populației. Revenim şi acum.
Pe paravanele mai vechi, ale stațiilor de autobuz, nu-ți permite proprietarul să afișezi ceva, iar pe astea noi, Primăria le păstrează imaculate.
Am încercat în 31 octombrie să lipesc cu scotch un afiș pentru o expoziție personală, în stația de la Intim. Imediat, ca într-un documentar al promptitudinii polițienești, au apărut doi gardieni publici. Nu mai reproduc dialogul, dar mi-au spus respectuos că dacă nu-l dezlipesc voi fi amendat, pentru că paravanul este al Primăriei și că n-am voie să lipesc afișul pe el. – Lipiți-l pe vreo vitrină!…
Onorată Primărie, dacă n-avem afișe care să arate că suntem vii, activi sau creatori, și nici sculpturi/monumente, că am reușit câte ceva în timp, suntem doar o adunătură de haimanale pripășite întâmplător p-acilea.
Eu trăiesc din pensie și-mi aloc o parte din ea culturalizării gratuite a celorlalți, iar Tu nu vrei să asiguri un spațiu permanent de afișare. Mai gândește-te, pentru că ți se cere minimum din ce ar trebui să dai, pentru că încurajarea și dezvoltarea culturii intră în sarcina administrației locale, care are, dar și primește fonduri guvernamentale pentru încurajarea și dezvoltarea culturală. Dar, poate că la Reșița arta plastică nu intră în Cultură, sau cum am mai fost caracterizați, cu încurajarea unui primar cu reputația corigentă: Artiști fără operă, doar pentru că el nu o cunoștea.
Panourile electorale, acum pe străzi, nu intră ca rezolvare, pentru că după campanii, sunt retrase și păstrate pentru următoarele alegeri.
Petru Comisarschi