Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – …cum erau mai mulţi odată. Petru Chincea este unul dintre puţinii curelari din judeţ.

Mai cunoaşte încă doi care cândva au lucrat la combinatul reşiţean pe când era tehnologie nemţească veche, din timpul războiului, care folosea curele de transmisie din piele. Cei care-au lucrat atunci fac curele şi acum. Iar în judeţ greu mai găseşti câţiva cojocari, cu toate că odată meşterii din zona Herculane erau renumiţi.

Meşteşugul lui Petru Chincea era o meserie aparte. A învăţat de la bunicul său, după care a intrat ucenic la Reşiţa, la Cooperativa Meşteşugărească „Bârzava”. A arătat ce poate şi i-a convins pe cei de aici să-l trimită la şcoala profesională de la Iaşi. „Meseria se numea marochiner în curelărie şi numai la Iaşi se făcea. Şcoala a durat trei ani, un an şi jumătate de teorie la Iaşi, apoi un an şi jumătate de practică la Bârzava. După care am semnat contract de muncă cu Bârzava pe cinci ani”, spune meseriaşul care lucrează în piele de vită cu grosime de peste 3 mm.

Din asta îşi câştigă existenţa. Merge la târgurile şi expoziţiile la care este invitat şi colaborează cu magazine din Băile Herculane, Băile Felix sau Lipova. Prin forţe proprii, acum 15 ani şi-a deschis un atelier. Munceşte mult, aleargă mult iar câştigurile sunt puţin peste medie. E convins că tinerii ar vrea să înveţe meserie şi s-ar câştiga mai bine dacă meseriaşii ar fi susţinuţi mai mult.

Când eram ucenic, primeam 800 de lei salariu. Era cam 800 de lei de acum şi puteam câştiga încă atât ajutându-l pe bunicul în atelierul lui. Un calfă câştiga 2.400 de lei dar putea avea mai mult dacă depăşea planul. În alte ţări, meşterii sunt încurajaţi. Cel mai bun exemplu este unchiul meu, plecat la Viena de 40 de ani. S-a specializat acolo şi câştigă foarte bine. În centrul Vienei, are un atelier cu 15 angajaţi, unde face ghete pentru persoane cu dizabilităţi şi e foarte mândru că poate ajuta aceşti oameni”, dezvăluie dl. Chincea.

La noi, veniturile mici îi fac pe oameni să caute lucru ieftin. Petru Chincea ne sfătuieşte să urmărim mai mult calitatea, chiar dacă e mai scump. E mai greu când cumpărăm dar, pe termen lung, avem doar de câştigat. Adică dai un ban dar face… cureaua lată.