REŞIŢA – Florin Tiberiu Giulvezean s-a stins din viaţă, săptămâna trecută, la vârsta de 62 de ani. La cenaclul „Semenicul“ din Reşiţa, a avut loc, în 3 noiembrie, un recital poetic îndurerat. Scriitorii prezenţi au ţinut un moment de reculegere şi au citit grav şi trist versuri din ultima carte de poezii a lui Florin Tiberiu Giulvezan – „Şi pietrele doinesc parcă-n picioare“, volum apărut în 2011, la Editura „Marineasa“ din Timişoara, cu o prefaţă semnată de Liubiţa Raichici, şi contribuţia Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Caraş-Severin.
Iată că, după Constantin Brânduşoiu, Ana Selena, Ioan George Şeitau şi Ion Chichere, ne părăseşte înainte de vreme un alt scriitor reşiţean. Născut la 24 august 1949, la Checea, judeţul Timiş, Florin Tiberiu Giulvezan a decedat în satul natal, în data de 2 noiembrie 2011, ca fiul al deţinutului politic Ioan Giulvezan, cu care a scos un volum de „Memorii“.
Absolvent al Facultăţii de Fizică din Timişoara (1971), a fost scurtă vreme profesor, ulterior activând ca operator control nedistructiv la U.C.M.R SA. Florin Tiberiu Giulvezan a debutat cu poezie în revista „Semenicul“ din Reşiţa în 1989. Era laureat al concursului „Tudor Arghezi“ din Târgu-Jiu. Editorial a debutat, prin concurs, cu volumul „Afinităţile izvoarelor“, apărut la Editura „Facla“ din Timişoara.
A mai publicat în culegerile „Oraşul cu poeţi“, apărut la Editura „Tim“ (1995 şi 2011), dar şi volumul „Poeme“, Editura „Signum“ Reşiţa, 2003. Plus amintitul volum, din care au citit joi, cu tristeţe, cenacliştii reşiţeni. Cu gândul la regretatul lor coleg neliniştit, boem, dinamic, adesea neînţeles. Da, pe toţi îi ocoleşte cu multă abilitate fericirea. Florin Tiberiu Giulvezan e doar unul din aceşti poeţi.
Nicolae Sârbu