Reactualizat la:

Ultimul mohican

Ultimul mohican
REȘIȚA – Am pornit în căutarea lui, într-o călătorie prin memoria celor care au avut privilegiul de a-l fi avut aproape. Astfel am făcut un popas cu întrebări, rugând-o pe doamna Tania Filip, profesor universitar doctor, cunoscută totodată și în calitate de actriță și membră a grupului Song, să ne decripteze felul în care ,,Luna răsare la fel”, cum ar spune Gellu Naum.

Rectifica

Distinsă Doamnă Tania Filip, vă numărați printre cei înzestrați de Îngerul Iubirii Divine cu Harul pedagogic și cu cel actoricesc, la care se adaugă faptul că ați cunoscut mari personalități ale culturii române, că ați crescut lângă oameni care ”v-au întârziat”, ca să-l citez pe Noica, ,,împovărându-vă”, cu amintirile lor. Cum l-au marcat toate acestea pe Omul Tania Filip?

E adevărat, viața mea este marcată de întâlniri… Întâlniri în momente de deschidere și de formare, lucru ce m-a definit ulterior… La 18 ani i-am descoperit pe Krishnamurti, Marques, Blaga, Eliade tocmai pentru ca am întalnit “călăuzele”… Mi s-a oferit șansa autocunoașterii prin lecturi, spectacole, repetiții, audiții… E foarte important să și se întâmple aceste lucruri în viață în momente în care ai nevoie de așa ceva… Sunt un om norocos!

Tagore spunea că trebuie să rătăcim prin toate lumile din afară pentru a ajunge în sfârșit la templul cel lăuntric. Cine vă ”așteaptă” înăuntru?

Pot să îmi simt ființa, mă cunosc destul de bine…. Spun doar atât, pentru că resursele interioare nu vor fi relevate toate nici chiar propriei conștiințe… Toată alchimia acestei lumi lucrează pentru descoperirea sinelui…. Sper să pot ajunge să simt esențialzat aceasta…. Eu! Eu, mă`găsesc la capătul acestui drum…`

Se spune că muzica o purtăm în suflet mult timp după ce nu o mai auzim. Vă este dor de Grupul Song, din care făceați parte?

Dacă e să vorbim de grupul Song, îmi e dor de cum ne făcea să trăim și să vibrăm. Grupul Song a fost o stare de spirit, în niște vremuri atât de terne și tensionate… Noi eram liberi, ceea ce era aproape de neconceput în acei ani… Dacă e să vorbim de muzică, ea a însemnat pentru mine mult mai mult decât grupul Song: cei 13 ani de pian, câțiva ani de compoziție, pasiune pentru Ceaikovski, Brahms, Chopin, Bach, Mozart, Rahmaninov… Multe, multe ore de audiții în concerte sau înregistrări… Și mai recent, opera! Verdi, Pucinni, Wagner…

Parafrazându-l pe Stanislawsky, aș putea afirma cu convingere că toți cei din grupul condus de Ioan Luchian Mihalea ați iubit muzica din voi și nu pe voi în muzică….

Nu te poți iubi pe tine în muzică, în artă, în general… Apropierea de arta autentică se face cu pioșenie, presupune o formă de umilință pură, în niciun caz nu te poți plasa în centrul acestui fenomen…

Amintindu-ne de Song am încercat o duioasă trecere către lumea teatrului, care a omagiat anul acesta 100 de ani de la nașterea lui Gellu Naum, un precursor unic, în România, al lui Tristan Tzara. L-ați cunoscut ca om, l-ați înțeles ca artist. ”Dacă ai înțelege altfel decât prin vorbe ceea ce spun acum, lucrurile ți-ar părea așa cum sunt, adică mult mai complicate, în simplitatea lor”, afirma Naum. Care este cea mai simpla definiție pe care ați da-o, azi, la 100 de ani, rolului său în cultura română?

Gellu Naum nu poate fi definit. Nu-i plăceau certitudinile, contururile clare. De aceea consider că ar fi o împietate să încerc să definesc un univers, un fenomen, un om “altfel”. Și așa, doar rostind aceste cuvinte, am un ușor sentiment de “vinovăție”.

Suprarealismul românesc poartă numele acestui Patriarh al culturii române, Gellu Naum. Domnia sa spunea despre acest curent că ,,Eu trebuia să fiu suprarealist, nu se putea altceva, aș putea spune că eram predestinat pentru asta”. Cum vi l-ați imagina în Romania lui 2015, într-un dialog despre patima visului său artistic?

Era un suprarealist, exact cum spune el însuși, nu putea să fie altfel. Gellu Naum trăia prin ceea ce era el, vegheat cu credință și admirație absolută de Ligia și de veșnica și nelipsita lor pisică.

Care este cea mai vie amintire a dumneavoastră cu domnia sa? Dacă ați avea de ales dintre toate gândurile dedicate dumnealui, care ar fi primul, acum?

Țin minte că, asemenea oricărei actrițe  tinere, dornică de cât mai multe colaborări, am prezentat o emisiune de divertisment la TVR. Nu eram foarte mândră de asta, am făcut-o cu jumătate de măsură, adică nu “m-am dat simpatică și glumeață”, pentru a cuceri publicul telespectator, chiar dacă realizatorii emisiunii mi-au cerut-o și în final nu au fost foarte multumiți de “prestația” mea. Instinctul meu a lucrat și nu m-a lăsat să mă lansez cu toate puterile în acea prezentare. Am păstrat o linie de mijloc, în așa fel încât au ramas și urme de decență și bun simt… chiar și de sobrietate. Peste câteva zile, ne aflam la o masă plină cu bunatăți, față în față. Nu am indraznit să îl întreb pe Gellu dacă văzuse emisiunea. Era evident că o văzuse! Pe vremea aceea, în anii 80, o emisiune de divertisment era o gură de oxigen într-un infern general. Ligia a abordat subiectul: “Hai Gellu, spune-i despre emisiune!” “Aoleu”, am gândit eu… “Bravo”, mi-a zis, “nu te-ai maimuțărit, ai fost profesionistă și ți-ai luat treaba în serios.” “Uauuuuu!'”, am răsuflat ușurată și am avut un mare moment de emoție: intuiția mea m-a dus către aprecierea lui Gellu Naum.

Rolul lui Gellu Naum, structurat pe ”atingerea” spirituală vis-a-vis de domnia voastră, este unul căruia îi conferiți aura unicității?

Imi pare rău, nu pot să răspund chiar cuminte și punctual la întrebările puse, nu pot să mă comport ca în fața unui interviu. Nu, pentru ca este vorba de Gellu…. da, chiar, îi spuneam pe nume: el era Gellu și ea era Ligia. Erau două ființe atât de noncoformiste, nu operau decât cu valori intrinsece, cu esențe. De fiecare dată când eram în preajma lui, aproape ca îmi era frică… frica de ceea ce urma să mi se releve în secunda următoare, avea o cuceritoare imprevizibilitate, care m-a fascinat din prima secundă. Eram copleșită de faptul că mă investea cu valoare, de vreme ce vorbea cu mine, de vreme ce mi-a oferit romanul de care era îndragostit “Zenobia”…

De fapt, nu mă interesa nici să înțeleg, nici să explic. Știam fără să știu, printr-o logică a stărilor greu de exprimat și greu de înțeles pentru cei aflați în afara ei”, afirma Gellu Naum. Ați făcut parte dintre cei aflați înăuntrul stării sale? Dacă da, cum ați simțit și cum resimțiți azi, această stare?

Am avut acest privilegiu de a-l cunoaste pe Gellu Naum în condiții “domestice”: familia soțului meu era prietenă cu Ligia și cu Gellu. Astfel, am petrecut multe Crăciunuri împreună, mese de Paște, zile întregi la Comana, casa lor de vară. Vorbeam relaxat, în familie, fără presiunea personalității sale, de care însă nu făcea caz niciodată. L-am cunoscut dar de înțeles, nu am îndrăznit să-l înțeleg. Întotdeauna l-am admirat în tăcere, fără să încerc măcar să exprim acest lucru. Știu că nu i-ar fi plăcut…

,,Orice lucru permis nu are nimic cu ideea de libertate”, zice Naum. Cum ne-ați traduce această afirmație a sa?

Era o persoana extrem de liberă! Libertate pură, 100%. Libertate frumoasă! Prin felul în care gândea, îndrăznea cu fiecare gând și cu fiecare vorba a sa. Nu cred că am mai întâlnit un om mai liber și mai frumos în interiorul său decât Gellu Naum. Era și un bărbat frumos. Ceva ce radia din interior. Avea aura!… Mă simt binecuvântată că am petrecut multe, multe clipe alături de el și de Ligia.

Dacă ați putea alege o singură întrebare pentru Gellu Naum, care ar fi aceasta?

Dacă ar trebui să îi pun o întrebare, nu aș formula nici una… Aș tăcea lângă el…

Cui ați alege să luați astăzi un interviu: lui Tristan Tzara sau lui Gellu Naum? De ce?

Dacă ar fi să aleg între Tzara și Naum, evident Naum. De ce? Nu știu…

Când artistul optează pentru tăcere, se trezește însingurat… Tăcerea lui Naum, acum, este una motivată….Dar dincolo de ea, există obscuritatea unei lumi care ”nu-și dă voie să vadă”. Încotro sau până unde poate ajunge o astfel de lume slabită și epuizată? Și care este astăzi, din punctul dumneavoastră de vedere raportul interior-exterior dintre memoria postumă a Artiștilor și cotidianul blazat, gândindu-ne la ce spunea Naum că ”S-ar putea ca unul dintre noi să vorbească despre miei, iar celălalt despre oi”?

Gellu Naum a trăit extrem de discret. Îndrăzneam să îi și spun cateodată, în entuziasmul vârstei mele de 20 și un pic, aproape mă revoltam, văzând cât de modest trăiește, cât de izolat este, cât de greu i se publică ceva aici în Romania, în vreme ce în Franța, Germania, Elveția nu conteneau să îl admire. Nimic nu părea să îi afecteze aura. Statutul său de ființă umană parcă fusese surclasat de spiritul său liber, de convingeri literare și filosofice, de o credință unică, specială…

Să vorbesc acum despre “obscuritatea lumii  slăbite și epuizate” aș simți că întinez ceea ce am scris despre Gellu. Să îmi fie cu iertare, nu voi comenta nimic… Nici despre “cotidianul blazat”.

În încheiere, vă rog, doar atât: spuneți-mi despre povestea de iubire a artistului cu soția sa… pentru acesta este rolul artei, să ducă povestea mai departe…

Aveau un tablou la Comana, o pictură naivă care-i reprezenta pe ei doi și pe pisica lor. Putea să îți vorbească despre pisica și despre parcursul ei istoric și antropologic ore întregi. Îi făcea placer, admira acest animal. De altfel, când scria, asezat în fotoliul său imens și comod, pisica era nelipsită de pe genunchii lui. Fotoliul era tabu și era singurul lucru confortabil din acel apartament înghesuit. De aceea, casa de la Comana reprezenta foarte mult. Aici avea un fel de “căsuță în copac”, era un pod amenajat și transformat în birou… Aici scria, aici își primea invitații, aici medita, ascultând “vocea eternă”. Am avut nemăsurata onoare de a ma număra printre ei. Vreau doar să mă înclin în fața lui Gellu Naum, să îi mulțumesc că m-a primit lângă el….

Și vreau să îți mulțumesc și ție pentru această ocazie, în care am putut să mă gândesc intens la el, la Ligia și să realizez încă o dată ce ființă norocoasă sunt!

Vă mulțumesc!

Dedic acest interviu bănățenilor mei, celor care, în fața oricăror obstacole ale vieții, știu că frumosul va salva lumea! O lume care-și caută matca, asemeni lacrimii ce-și caută Lumina!

Anca Marilena Bica



Comentarii 0

Vă mulțumim pentru comentariul dumneavoastra. - comentariul va fi verificat de catre un editor si numai in cazul aprobarii va aparea pe site.

 
1000
/1000 caractere ramase
Mai multe stiri din categoria CAON Stirile judetului Caras-Severin
In pesteri, fie iarna, fie vara
CARAŞ-SEVERIN - Membrii Asociaţiei Speologice Exploratorii au continuat ieşirile în teren la început de decembrie. [...] mai multe »
Mos Nicolae va da lumina sarbatorilor
REŞIŢA - A devenit deja o tradiţie ca, pe malurile Bârzavei, lumina sărbătorilor de iarnă să fie aprinsă de de [...] mai multe »
(E) Marcel Vela: Eu cred in tinerii care vor sa traiasca la tara
CARAȘ-SEVERIN - Întotdeauna când am realizat ceva, ca primar sau politician, am vrut ca de acele lucruri să se [...] mai multe »
Victimele gerului, contorizate judetean
CARAŞ-SEVERIN - De îndată ce temperaturile de afară scad sub temperatura de îngheţ, Unităţile de Primiri [...] mai multe »
In linie dreapta pentru parlamentare
CARAŞ-SEVERIN - Se fac ultimele informări, se distribuie efectele necesare scrutinului şi se pun la punct ultimele [...] mai multe »
(E) Votaţi un independent: Tiberiu Manescu
CARAȘ-SEVERIN - Este cât se poate de clar că un independent nu are de plătit serviciile unui partid ce l-a pus pe [...] mai multe »
Ziua nationala a Romaniei, la Gyula, in Ungaria
CARAȘ-SEVERIN - Peste 300 de persoane au luat parte, în sala festivă „Matei Corvin” a unui hotel din Gyula, la [...] mai multe »
(E) Ionut Narcis Chisalita: Impreuna putem creste Romania si judetul Caras-Severin
CARAȘ-SEVERIN - Candidatul PSD pentru Senat, Ionuț Narcis Chisăliță ne-a prezentat în cadrul unui interviu [...] mai multe »
(E) Parlamentarii PSD sustin administratia judeteana
REŞIŢA - La şedinţa ordinară din noiembrie a Consiliului Judeţean Caraş-Severin au participat parlamentari PSD. [...] mai multe »
Mai multe din categorie »

Autentificare



Ti-ai uitat parola?
Inregistrare user nou

Autentificati-va sau adaugati un comentariu pe CAON.ro

Autentificati-va pe CAON.ro:




Ti-ai uitat parola?

Comentati pe CAON.ro:

Completati numele si e-mailul dvs. in casutele de mai sus pentru a putea comenta ca utilizator neinregistrat.

Inregistrare user nou