REȘIȚA – Este ultima petrecere din sărbătoarea Fășangului, din 14 februarie catolicii intrând în Postul Paștelui.
Dacă germanii au început Fășangul cu „sărbătoarea tăițeilor“, în 23 ianuarie, seria acțiunilor organizate cu acest prilej s-a încheiat marți, 13 februarie, cu „sărbătoarea gogoșilor“. Asta pentru că de miercuri, supranumită și „miercurea cenușii“ se așterne o perioadă de reculegere, în post și rugăciune pentru a primi Învierea Domnului cu trupul și sufletul curat. Au fost dedicate două zile pentru tradiționalele croafne, luni pentru copii și tineri, iar marți, această manifestare a fost doar pentru adulți. Încă de la intrarea în sediul Forumului Democratic al Germanilor aroma îmbietoare a gogoșilor și muzica au creat o stare de bunădispoziție generală, care a dat drumul la cântat și la povestit.
„Croafnele ne-au adunat aici, a precizat Cristian Chioncel, vicepreședintele Forumului, principalul motiv este de a fi împreună, de a ne simți bine și de a avea și o serie de incursiuni muzicale cu formațiile culturale ale Forumului, dar mai ales pentru a merge mai departe cu acestă tradiție în comunitatea germană și de a o face cunoscută și altora. La fel ca și la alte manifestări, ne bucurăm că sunt alături de noi și membri ai populației majoritare și ai altor minoritătăți. La nivelul comunității noastre, noi ne străduim să dăm mai departe tinerei generații aceste tradiții și obiceiuri, pentru a le păstra în timp“.
Această ultimă petrecere cu gogoși semnifică faptul că tot ce este dulce și bun, tot ce aduce o plăcere culinară, este lăsat deoparte, odată cu intrarea în Postul Mare. Practic, înainte de perioada renunțărilor, oamenii petrec. Conform confesiunii romano-catolice, „miercurea cenușii“ este prima zi din Postul Paștelui și simbolizează faptul că omul este plămădit din pământ sau cenușă și se va întoarce tot la această stare, în cenușă, fiind dator să nu uite de aspectele serioase ale vieții, care nu este doar petrecere.
Secretul celor mai buni gogoși
Educatoarea Edda Lupșiasca e conștientă de importanța transmiterii tradițiilor și obiceiurilor, de aceea îi învață pe cei mici cum să le păstreze și să le dea și ei mai departe: „Și eu particip de mică la aceste sărbători de Fășang, mama făcea și ea gogoși în casă. Suntem invitați în fiecare an la Asociația Caritativă „Sfântul Vincențiu de Paul“ să participăm cu copiii, care abia așteaptă să se mascheze, iar înainte, aveam o zi lejeră la grădiniță când copiii puteau să vină îmbrăcați cum voiau și mai mult ne-am jucat și am povestit“.
Femeile de la Forum au pus multă dragoste în gogoșile puse la bătaie la petrecere. Platourile cu croafne su sosit rând pe rând, rumene și aromate cu zahăr vanilat și coajă de lămâie. De ce nu ies întotdeauna gogoșile făcute după ureche sau după rețetele care abundă pe internet, doar tanti Fini știe: „La un kilogram de făină se pune o bucățică de drojdie proaspătă, zahăr, sare, lapte, unt sau margarină, se rade coaja de la o lămâie, un pic de smântână și 4 ouă, din care două întregi și două gălbenușuri. Se amestecă și se bate bine până se ia de pe lingură sau de pe mână. Se frământă și se bate aluatul bine, bine de tot, cam o jumătate de oră trebuie muncit, să se desprindă de pereții castronului, să nu mai lipească. Eu frământ chiar mai mult de o jumătate de oră, până mi se fac bătături la degete. După ce a crescut în castron, se întinde aluatul pe planșetă și se lasă din nou să crească. Între timp încing uleiul, trebuie mult ulei, iar după aceea le tai cu paharul și le prăjesc. Când sunt puse în uleiul încins, gogoșile trebuie să se învârtă singure. Așa zicea mama către mine că, dacă nu au inel, înseamnă că gogoșile nu au fost bine frământate. Gospodinele mai în vârstă trebuie să știe acest secret, dar nu toate îl știu. Eu nu am fete, dar am două nepoate pe care le-am învățat. Din patru kilograme am făcut acum gogoși. E obiceiul nostru. Chiar dacă ești bolnav, tot faci din jumătate de kilogram. Sănătos sau bolnav, trebuie să faci“.
Tanti Iosefina are 81 de ani și ne-a spus că se mai întâmplă să nu iasă gogoșile: „O! Încă destul de des. Nu toate gogoșile se întorc și nu toate fac inel și, atunci mă gândesc, oare de ce nu mă iubesc gogoșile astea! Eu numai atunci sunt bucuroasă, când le văd cu inel“.
„Miercurea cenușii“
Din 14 februarie, în „miercurea cenușii“, cum e cunoscută ziua începerii Postului Mare, creștinii apuseni traversează o perioadă de renunțări și reculegere până la Paști, care anul acesta va fi sărbătorit la 1 aprilie, cu o săptămână înaintea Paștelui ortodox. În această zi de post sever, credincioșii romano-catolici au fost binecuvântați cu cenușă în cadrul Sfintei Liturghii, preotul spunând: “Converteşte-te şi crede în Evanghelie!”. În calendarul romano-catolic sunt consemnate doar două zile de post sever pe an, cea de-a doua fiind în Vinerea Mare.