REȘIȚA – Cunoscutul șahist reșițean Tiberiu Mănescu a revenit în prim-plan în acest an, fiind protagonistul unor simultane de șah în Caraș-Severin. Maestrul internațional se pregătește atât pentru sportul minții, cât și pentru o carieră universitară.
JCS: De ce șahul, Tiberiu Mănescu?
T.M.: Și tatăl și bunicul meu au avut o pasiune pentru acest sport. Când am fost mic, la întrebarea firească a unui părinte “Ce-ți dorești să faci când vei fi mare?”, am răspuns că îmi doresc să văd lumea. Nu știu din ce motive am dat acest răspuns. Bunicul meu m-a învățat la vârsta de trei ani și jumătate-patru ani, noțiuni de bază, după care la vârsta de patru ani și opt luni am început să fac ore cu domnul inginer Valeriu Grozav, primul meu antrenor. Sigur, am ajuns să văd lumea prin intermediul șahului. Pentru că, făcând șah de performanță, am avut ocazia să particip la nenumărate Campionate Europene și Mondiale, în 13 țări în total, printre care Brazilia, Malaezia și restul în Europa. Dar, după ce am obținut, să spun așa, ceea ce mi-am propus, și după ce am ajuns să văd lumea, am ajuns la o vârstă la care m-am angajat și am pus cariera pe primul plan.
JCS: Când ai obținut prima medalie?
T.M.: Prima medalie la Campionatul Național am obținut-o la vârsta de nouă ani. A fost medalie de argint la Naționalele de copii până la zece ani, în 1995.
JCS: Care a fost cel mai valoros rezultat al tău și care a fost partida care ți-a marcat cariera?
T.M.: Cel mai important trofeu a fost obținut în 2004, în Serbia, la vârsta de 18 ani, când am devenit vicecampion european de șah rapid. Iar partida de care îmi aduc aminte, de pe vremea junioratului, este împotriva lui Rajabov Teymur, un jucător din Azerbaidjan. Am jucat cu el la un Campionat European. Eu eram pe locul doi, el era pe primul loc, asta după cinci partide. Am jucat cu el în runda a șasea și din păcate am pierdut. Atunci, azerul a câștigat primul lui titlu european, eu pierzând acea partidă nu am mai reușit să prind un loc în primii trei. Ulterior, el a devenit unul dintre cei mai buni jucători din lume. Sigur, dacă aș fi câștigat acea partidă, nu știu dacă aș fi ajuns unul dintre cei mai buni șahiști din lume, dar aș fi avut ocazia de a câștiga prima mea medalie europeană, la o vârstă foarte fragedă.
JCS: O perioadă, șahul nu a mai fost prioritatea numărul 1.
T.M.: Am continuat să joc și în această perioadă, însă mult mai rar, poate o dată pe an, pentru echipa Muncitorul Reșița. Am jucat în Superligă, acum suntem în Divizia A, dar sper ca la un moment dat să ne reîntoarcem acolo. În momentul în care am lăsat șahul pe planul secund, a intervenit cariera. Am avut șansa să obțin o bursă Erasmus, la masterat. Am fost în Germania, unde timp de șase luni am fost angajat ca student la o companie multinațională, de la care am primit tema de masterat. Iar după finalizarea masteratului, m-am întors în țară la Universitatea Eftimie Murgu, pentru că aici am fost student al Facultății de Inginerie. În Germania mi s-a oferit un post de inginer tehnolog, în cadrul acelei companii. Am acceptat, pentru că am considerat că este o experiență foarte bună și am lucrat acolo doi ani. Între timp, am început și doctoratul, tot la UEM, în domeniul ingineriei mecanice, iar după doi ani am luat hotărârea de a mă întoarce în țară, pentru a fi mai aproape de coordonatorul de doctorat, de prof. univ. dr. ing. Gilbert Rainer Gillich. După finalizarea doctoratului, în septembrie 2014, am continuat să lucrez la BOSCH, la punctul de lucru din Blaj, până în aprilie 2015, apoi am fost angajatul unei alte companii lângă București, pentru că la Reșița nu am văzut o perspectivă foarte clară de a-mi dezvolta o carieră de inginer. Apoi am luat decizia de a mă axa pe o carieră universitară, pentru a-i călca pe urme tatălui meu. Întrunesc toate condițiile pentru a fi profesor universitar.
JCS: Anul acesta ai revenit în prim-plan, ai organizat deja două simultane de șah în județ.
T.M.: Ambele evenimente, organizate cu sprijinul Asociației Județene de Șah Caraș-Severin, prin intermediul domnilor Mihai Bolintiș și Valeriu Grozav, cred că au avut un impact deosebit de benefic asupra tinerilor care practică acest sport. Din păcate, la noi în județ, în afară de Reșița și poate unul sau două orașe, nu prea sunt antrenori, nu prea se ocupă nimeni de copii, ei trebuie ori să se deplaseze la Reșița ori să fie autodidacți, ceea ce este mult mai greu la o vârstă foarte fragedă. Am considerat că aceste simultane îi încurajează să practice șahul. Atât în Bocșa, cât și la Măureni, au venit în număr destul de mare. În Bocșa au fost 22 de participanți, în Măureni 27, atât juniori, cât și seniori. Aceste acțiuni probabil vor continua în perioada următoare. Vreau să profit de faptul că sunt acasă, la Reșița, și pe lângă pregătirile pe care le fac pentru o carieră universitară, am considerat că am suficient timp să acord puțină atenție șahului și tinerilor care vor să practice acest sport. Șahul formează o gândire logică și poate o apropiere pentru științele exacte. Nu aduce bani, dar ajută la dezvoltarea personală.
JCS: Care ar fi șahistul cu care ți-ai dori să joci o partidă la o competiție?
T.M.: Nu știu dacă o să mai am ocazia, pentru că de ceva vreme nu mai particip la turnee puternice, cu excepția Diviziei A, cu Muncitorul. Dar mi-ar plăcea să joc cu actualul campion mondial și cel mai bun jucător din lume, Magnus Carlsen. La fel ca orice alt sportiv, indiferent de sportul practicat, îmi doresc să joc cu cel mai bun.