REŞIŢA – Spune primarul Ioan Popa vizavi de proiectele semnate de arhitecţii din oraş sau de cele deja aprobate de municipalitate.
Municipiul cu alură muncitorească, ce-şi întâmpină vizitatorii cu turnurile gri de pe marile bulevarde, a început să-şi schimbe monotonia coloristică. Nu însă după codurile coloristice aprobate, ci unele mai roz sau mai verzi decât altele. Ei, bine, aceste lucruri, dar şi altele chiar mai alarmante, au totuşi o explicaţie: reşedinţa judeţului este vitregită, de mai bine de un an, de un arhitect şef. De ce? Pentru că persoanele în măsură să ocupe acest post au alternative cu mult mai bănoase, dar şi orizonturi mai frumoase decât cele de peste mătasea broaştei din Bârzava…
„Vreau să vă spun că în oraşul nostru, acum, în mandatul meu, se întâmplă multe lucruri mizerabile în continuare – care n-au dezbaterile PUZ-ului de la Confecţii –, fără să reuşesc să le opresc, se plânge Ioan Popa, primarul Reşiţei. Spre exemplu, dacă mergeţi în Stavila, după zona unde întoarce tramvaiul, mai sus de Moara Juracek, acum vreo 7-8 luni am dat o autorizaţie unui individ pentru o clădire de vânzare de mobilă. O mizerie! O clădire cu parter în două ape. Apa fiind spre şosea, gardul fiind la 1,5-2 metri de clădire, cu gemuleţe mizerabile. O mizerie. Nu îşi bate capul de clădirea aia!“
Întrebat despre cine a putut autoriza „mizeria“ cu pricina, răspunsul edilului este cât se poate de franc: „Noi, Primăria, a răspuns edilul. Păi nu ştiu, că eu nu sunt arhitect, sunt primar! Am un birou de urbanism! Am o mare problemă internă: eu nu am arhitect şef de un an! Am anunţuri! Ştiţi cum s-au înghesuit? Sute au fost, adică zero! Nu se-nghesuie! Am ofertat, nu vin! Pentru că salariile sunt mizerabile pe lângă ce-ar putea să facă ei. Poate doar dacă au o înaltă structură civică şi morală şi vor să facă ceva pentru oraş, altfel nu vin“.
Primarul spune că a constatat, cu dezamăgire, că un arhitect îşi scoate salariul pe care l-ar lua la Primărie în cinci ore, dintr-un proiect de cabană. Concluzia e că, urmând migraţia generală a forţei de muncă, arhitecţii preferă oraşele cu economie puternică.
Revenind la „mizeria“ din Stavila, Popa a precizat: „Autorizaţia am dat-o cu oamenii pe care i-am avut, nu cu un arhitect, cu un inginer, cu echipa pe care-am avut-o acolo. Dar proiectele ştiţi de cine au fost făcute? De unul dintre arhitecţi! Nu cunosc, chiar nu ştiu cine a făcut acel proiect. Habar n-am şi nici n-aş vrea să se ştie“.
Edilul ne-a destăinuit că trăieşte un fel de coşmar urbanistic. „Vreţi să vă povestesc ce mi s-a întâmplat zilele trecute? Paul Vasile (administratorul public – n.r.) e martorul meu. Mi-au venit două urbanisme, pentru două garaje, pe un teren închiriat de la Regionala de Căi Ferate Timişoara, în numele a doi cetăţeni. Mai jos de Gara de Nord. La ora 8.00 seara l-am luat pe Paul cu mine, l-am urcat în maşină să vedem ce garaje fac eu din nou pe malul Bârzavei. Garajele erau făcute deja! Firma de arhitectură care le-a făcut, una cunoscută, din oraş, nu-i dau numele, a venit să pună, de fapt, în legalitate nişte garaje făcute de nu ştiu când. Nu ai voie să construieşti la 20 de metri de calea ferată! Interzis! Sunt la 12 metri de calea ferată… Bineînţeles că se vor demola, dar dacă nu eram atent şi nu mă duceam cu Vasile Paul pe teren să le văd poate că semnam. Documentele erau venite, eram gata să le dau drumul. Nu mai am încredere în nimeni!“
Primarul a dat exemplul unei duminici petrecute în mare parte cu asemenea probleme. „Am stat în primărie de la 7 dimineaţa, până la 11, şi de la 5 după-amiaza, până la 10. Ştiţi ce am făcut 90% din timp? Urbanism. Mi-e frică de ce-mi vine în Primăria asta! De arhitecţii din oraş. Mi-e frică! Mi-a venit nu demult construcţie de casă în extravilan. Şi eu fac asta toată ziua! Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai ştiu ce să fac! Credeţi-mă că sunt disperat! Nu mai am încredere în absolut nimeni! Păcat“…