REȘIȚA – Nu din vreun motiv religios, ci pentru simplul fapt că primăvara deja dezveleşte orizonturi de lumină. V-am mai spus că prefer două anotimpuri: primăvara şi toamna. Primul pentru că îmi place să îl păstrez în suflet, iar celălalt pentru că îl las să mi-l picteze.
Duminică am reuşit, timp îndelungat, să mă las învăluită în lumină şi să nu dau gândurilor nicio formă. Am vrut să mă detaşez de orice apăsare, de orice realitate cenuşie, de orice mi-ar umbri zâmbetul. Şi am reuşit. Am privit cerul şi parcă l-am redescoperit, lăsând acel albastru să îmi domine mintea. Am simţit cum luptă spre lumină firicelele de iarbă ce vor şterge în curând urmele iernii. Am simţit în orice mişcare, în ciripitul răzleţ al unor păsărele, acea putere nebănuită spre viaţă pe care Natura, în toate formele ei, ne invită să o luăm drept exemplu. Întotdeauna primăvara m-a făcut să îmi doresc, mai mult decât de obicei, să trec printre zâmbetele oamenilor şi să ignor veşnicele lor nemulţumiri. Primăvara nu este doar a naturii, ci şi a sufletului. Aşa a fost mereu, doar că noi uităm că bucuria vine din lucrurile simple. Aerul curat, în care razele de lumină se împletesc armonios, nu este ceva concret, vizibil precum culorile, el ne încarcă toate simţurile cu savoarea lui; pare a fi gust, dar nu e, pare a fi doar miros, dar nu e. E mai mult decât toate acestea, este totul şi nimic în acelaşi timp, e ceva ce depășește capacitatea noastră atât de limitată de a înțelege. Îţi dă starea de bucurie că exişti, că respiri, că simţi şi îţi dă puterea de a mulţumi pentru toate astea.
Mulți suntem mai săraci decât bănuim şi nu mă refer la conturile bancare, ci la ceea ce avem în suflet. Mereu am considerat că la fiecare om unul dintre pereţii sufletului este alb, indiferent de cenuşiul din viaţa lui, de nemulţumiri, neîmpliniri, frustrări și răutăţi. Dacă acel perete alb l-am îmbrăca în culori de zambile, în verde crud, în zâmbet de muguri, ce mulţumiţi am fi, chiar şi pentru câteva clipe! De asta şi avem nevoie, de clipe în care să stăm într-un colţ doar cu noi şi să ne privim pereţii sufletului. Să renunţăm la ceea ce ne face rău şi răi, să avem curajul de a face paşi pe care îi împiedicăm în motive fără sens. Să ne îndepărtăm de zâmbetele afişate ce ascund regrete adânci, să facem alegeri care nu fac rău nimănui, să nu ne lăsăm purtaţi de invidii ce muşcă din demnitate, să învăţăm să apreciem ceea ce avem, iar dacă ne dorim mai mult să obţinem fără să cădem de pe scara valorilor la care ne raportăm.
Primăvara se închide în flori, în triluri, în senin, tu ia-le pe toate şi deschide-le în suflet. Paler spunea că „existăm nu pentru a pălăvrăgi despre absurditatea lumii, ci pentru a ne da o justificare. Şi uneori e de ajuns duioşia unui cer de primăvară ca să ne reamintească acest lucru“.
Aşadar, realizezi cât de norocos eşti că poţi admira răsăritul unei noi primăveri?
Foto: i.pinimg.com