REŞIŢA – Sorin Frunzăverde, candidatul USL la preşedinţia Consiliului Judeţean, ne-a dezvăluit, în cadrul unui interviu, o altă dimensiune a ceea ce dânsul numeşte stat poliţienesc. Frunzăverde ne-a dezvoltat şi ideea crizei de ideal, ne-a dezvăluit ce îi spun cetăţenii judeţului când merge printre ei şi de ce nu duce campanii electorale agresive. De asemenea, vicepreşedintele PNL ne-a spus şi câteva dintre priorităţile următorului mandat de şef al judeţului. Toate aceste răspunsuri ni le dădea în timp ce unii îl credeau sau îl vedeau în spital la Viena, pentru o presupusă comoţie cerebrală…
JURNAL DE CARAŞ-SEVERIN: Ce ar trebui să fie politica? Şi ce a fost ea pentru ministrul, preşedintele Consiliului Judeţean şi europarlamentarul Sorin Frunzăverde?
SORIN FRUNZĂVERDE: A fost, este şi trebuie să fie un serviciu pentru concetăţenii mei. Un mare politician american, Thomas O’Neill, care a fost zece ani preşedinte al Camerei Reprezentanţilor din Congresul american, spunea că „politica este locală“. Această expresie a fost un ghid pentru mine, în sensul că, indiferent dacă am fost ministru, preşedinte al Consiliului Judeţean sau europarlamentar, am încercat să rezolv problemele concrete ale Caraş-Severinului. Sigur că aceste probleme concrete ţin de infrastructura specifică administrativă ce se dezvoltă datorită administraţiei publice, fiind totodată responsabilitatea acesteia. În egală măsură, problemele concrete ale administraţiei publice sunt şi ale oamenilor, iar ele contează chiar în afara spectrului de activitate pe care preşedintele Consiliului Judeţean îl are. Aceste probleme trebuie să le rezolvi. Din nefericire, statul poliţienesc de care am vorbit în ultima perioadă, pe care l-am şi consacrat ca atare în mentalul colectiv, este o sintagmă care încă se mai potriveşte României, prin anumite dimensiuni.
JCS: De una dintre aceste dimensiuni ale statului poliţienesc, aceea a telefoanelor ascultate, aţi tot vorbit. Creionaţi-mi şi o alta a acestei „instituţii“.
S.F. Asta şi încerc să fac, explicând simplu nişte lucruri. Mulţi oameni din judeţ cer ajutorul preşedintelui Consiliului Judeţean în diverse probleme, de la cele de sănătate până la locuri de muncă sau depăşirea unor situaţii grele. Iar aceste probleme nu poţi să nu încerci să le rezolvi. Şi am ajutat multă lume, atât cât am putut fără să pretind ceva, fără să fac ceva ilegal. Dar, această activitate a unui om ales de un judeţ întreg, votat de 63.000 de oameni, a fost înţeleasă greşit. În lumea civilizată, în SUA, în Europa Unită, ceea ce fac eu s-ar numi sprijin sau lobby; în România, statul poliţienesc a expediat această rezolvare a problemelor oamenilor în trafic de influenţă. Penibil. Şi de asta am schimbat Guvernul, pentru că acesta a fost schimbat începând de aici, din Caraş-Severin.
JCS: Cândva, spuneaţi că actuala criză este una de ideal. Dezvoltaţi un pic ideea şi cât a contat această afirmaţie în decizia dumneavoastră de a părăsi PDL.
S.F.: Nu eu am părăsit PDL, PDL m-a părăsit pe mine. Nu eu am plecat din PDL, PDL a plecat din mine. Şi pot să spun asta pentru că eu l-am făcut partid popular, împotriva voinţei lui Băsescu şi a lui Boc, care tremurau de social-democraţie la vremea respectivă. Criza de ideal nu are nimic comun cu PDL, este un fenomen de mare amploare. Criza economică pe care o traversăm este în realitate generată de una de ideal. De multe ori îmi este şi frică să mă gândesc la subiectul acesta. De regulă, omenirea a ieşit din crizele de ideal prin războaie. Nu se mai poate acum. Există un echilibru politico-militar la nivelul planetei care nu mai permite o conflagraţie, şi e foarte bine că e aşa. Criza de ideal cred că intervine datorită progresului tehnologic care generează un alt raport între ştiinţă şi conştiinţă. François Rabelais spunea că „ştiinţa fără conştiinţă este ruina sufletului“. Ne îndreptăm în această direcţie. Faptul că tehnologia înlocuieşte mâna de lucru este un exemplu în acest sens. Sigur, cu efecte extraordinare din punct de vedere al profitabilităţii, însă generează această criză de ideal. Faptul că sistemul educaţional este, practic, înlocuit de calculator. Nu întâmplător există voci care spun că este de dorit ca în perioada următoare să nu exacerbăm această cursă a înnoirii tehnologice. Şi nu întâmplător, luaţi ca şi exemplu, domeniul zborului cosmic: nici ruşii, nici americanii nu mai investesc în acesta. Interesant, nu? E un semnal că minţile luminate ale planetei gândesc cam în termenii pe care vi-i relatez eu.
JCS: Credeţi că, brusc, minţile luminate gândesc pentru oamenii simpli?
S.F.: Da. Cred că, în acest moment, fiinţa umană este depăşită de tehnologie.
JCS: Acum câţiva ani, Dan Radu Ruşanu spunea că PNL trebuie să ţină cont că judeţul Caraş-Severin îl are pe Frunzăverde. Acum şi PNL îl are pe Frunzăverde. Cum vă simţiţi în acest partid?
S.F.: PNL m-a primit extraordinar. La câteva zile după ce am devenit membru, m-au ales vicepreşedinte la nivel naţional, iar asta spune totul. Mircea Ionescu Quintus a avut o parte a discursului său care mi-a fost dedicată mie. A amintit o discuţie avută în 2000, când el era preşedintele Senatului iar eu ministru al Apărării, şi, într-un anumit context, m-a întrebat: „Dle Frunzăverde, de ce nu veniţi la noi? Pentru că sunteţi un adevărat liberal“. Atunci i-am spus: „Nu a sosit încă timpul“. Iar el, raportându-se la acest discurs, a spus: „Acum a sosit timpul“. Pentru mine este o onoare, pentru că sunt în partidul Brătienilor. Ţin minte că, de-a lungul timpului, am ştiut mult mai multe decât anumiţi consacraţi ai genului despre PNL. Şi întotdeauna am afirmat că Ionel Brătianu a fost cel mai mare om politic al României. El a fost cel care, în realitate, a făcut Unirea cea Mare. Noi, de partea asta a munţilor, clamăm tot timpul numele unor fruntaşi bănăţeni şi ardeleni. Îmi amintesc de o întâmplare petrecută în 1998, când eram la Frankfurt, ca ministru al Turismului. Cel mai important ziar de acolo, Frankfurt Allgemaine Zeitung, scria pe 11 noiembrie, „Ziua Armistiţiului“, că, printr-un capriciu al istoriei, principalii beneficiari ai Armistiţiului au fost românii, întrucât au avut atunci în fruntea lor un politician deosebit de abil – Ion I.C. Brătianu, emblema Partidului Naţional Liberal. Mai ales în acest context nu poţi să nu fii mândru că eşti membru sau vicepreşedinte al PNL. De unde voi continua să fac ceea ce am făcut în 2005: Dreapta Română. Sigur, în PNL.
JCS: Din punct de vedere politic, judeţul nu mai prea are opoziţie…
S.F.: Caraşul nu a prea avut opoziţie de-a lungul timpului. Dar nu putem spune chiar aşa, pentru că mai sunt formaţiuni politice care au mulţi adepţi, oameni care au alte păreri. E prea mult să spunem că nu mai există opoziţie.
JCS: În ultima vreme aţi fost în diverse zone ale judeţului. Ce vă spun oamenii?
S.F.: Îmi spun problemele lor. Şi mai îmi spun că am făcut foarte bine ceea ce am făcut, chiar m-au întrebat de ce nu am procedat aşa mai demult. Pentru că nu se putea mai demult. Cu alt prilej, această acţiune politică nu reuşea, întrucât finalitatea de etapă a fost căderea Guvernului, ce nu ar fi fost posibilă dacă făceam această mişcare într-un alt moment. Finalitatea se va consuma la alegerile parlamentare din acest an. La Pârvova, a venit la mine un domn mai în vârstă şi mi-a spus: „Dle ministru, dvs aţi spart Guvernul“. Până atunci, şi eu şi colegii mei, mereu am spus: „Am doborât, am trântit Guvernul“. Acest om a folosit o expresie extraordinară: „Aţi spart Guvernul“. Atunci când vorbeşti de doborât sau trântit Guvernul, ai sentimentul că se mai trezeşte, mai vine înapoi; când spui că ai „spart“ Guvernul, e clar că din cioburi nu se mai poate reface nimic. O formulare extraordinară unui cetăţean simplu din Caraş-Severin. Apoi am folosit şi noi expresia pentru un Guvern nepopular, un Guvern care nu aparţinea PD. Şi folosesc Partidul Democrat, pentru că Liberal Democrat nu a mai fost. Încă o dată, pentru mine este o onoare că sunt în PNL, şi aş mai adăuga că am fost bine primit de toţi liderii liberali. Iar acesta este rezultatul unei discuţii purtate în octombrie 2010, la Bucureşti, între Crin Antonescu, Marcel Vela, Eduard Hellvig şi mine.
JCS: În 2008 spuneaţi că nu mai plecaţi din Caraş-Severin. Rămâne valabilă afirmaţia şi acum? Dacă da, de ce?
S.F.: Nu plec din Caraş-Severin nici acum. Am de lucru aici. Pentru că am adus 500 de milioane de euro în aceşti patru ani, sumă ce ne situează pe primul loc pe ţară în privinţa fondurilor europene atrase. Şi vreau să aduc în continuare. Acum a fost aprobată extinderea lucrărilor la canalizare, apă şi staţii de epurare pentru Caraş-Severin, în valoare de 107 milioane de euro. Continuăm. Cum spuneam, politica este locală.
JCS: Cred că aţi avut şi vreo mare nemulţumire în acest mandat.
S.F.: Faptul că nu am primit bani de la Guvern. Adică anumite lucrări nu se pot face doar cu fonduri europene. De exemplu, este posibil să finanţezi din bani europeni drumul Slatina Timiş-Văliug, dar din fonduri europene nu am putut face drumurile din Almăj care sunt praf. Pur şi simplu aveam nevoie de bani de la Guvern, dar nu ne-au dat. Mai mult, 150 de km de drumuri judeţene au fost în administrarea Ministerului Dezvoltării, nici nu puteam interveni pe ele. Ne-au luat drumurile în luna octombrie 2010, prin hotărâre de guvern, şi apoi ne-au spus că nu sunt bani pentru ele întrucât acel credit furnizor pe care trebuiau să îl ia firmele ca să lucreze nu a fost acordat de bănci. Dar, repet, drumurile nu au fost ale noastre. Era mai simplu să ne dea bani să lucrăm pe ele. Şi de asta am „spart“ Guvernul.
JCS: De ce în campaniile electorale, în cele trecute şi în cea de acum, nu aţi fost agresiv?
S.F.: Campaniile electorale nu trebuie duse agresiv. Trebuie doar să spui ce ai făcut. Şansa mea este că am făcut multe lucruri în acest judeţ, lăsând deoparte două-trei zone mai izolate, care sunt pentru mine prioritare în următorul mandat. Niciodată Caraş-Severinul nu a avut drumuri mai bune cum are acum, niciodată Reşiţa nu are o apă mai de calitate ca acum (şi încă mai primim bani pentru asta), niciodată Palatul Cultural sau Sala Polivalentă nu au arătat mai bine. Asta face administraţia.
JCS: Trei priorităţi pentru următorul mandat.
S.F.: Fonduri europene, fonduri de la Guvern, redeschiderea spitalului din Bozovici. Vom face proiecte pentru alte sute de milioane de euro, iar acest Guvern, pe care eu cu Marcel Vela şi cu Ion Mocioalcă l-am pus, să ne dea bani cum nu ne-a dat timp de patru ani de zile Guvernul Boc.
Într-o lună şi jumătate deschidem spitalul de la Bozovici. Oamenii au dreptate. Eu nu am aruncat cu noroi în nimeni, dar acum trebuie să spun că Şerban Secăşan a mers de cinci ori la ministrul Cseke să îl roage să nu închidă Spitalul de la Bozovici. De două ori am fost eu, împreună tot cu Secăşan, la Boc. A spus că nu, iar a doua zi l-a închis. Şi de asta am spart Guvernul. A fost incompetenţă sau minciună. Nici nu mai are importanţă ce a fost, dar îl vom redeschide. În plus, Spitalul din Reşiţa devine unul performant. Am cumpărat un aparat RMN care se montează, am generat acel centru de combatere a glaucomului. Şi mai investim.
JCS: Un gând pentru cărăşeni.
S.F.: Continuăm. Împreună.
Nina Curiţa