REŞIŢA – Aşa am putea vorbi despre funicularul a cărui soartă se află de mult în balanţă. Se discută de ani buni fie despre repunerea sa în circuit prin transformarea în gondolă, fie despre dărâmarea sa. Grea decizie, căci fiecare variantă e greu de pus în practică iar costurile sunt enorme. Ar fi însă şi o a treia variantă, despre care nu vorbim noi, ci un inginer de meserie. Părerea sa, după o viaţă dedicată profesiei, poate fi o posibilă soluţie.
Inginerul Norbert Protocsil a condus timp de zece ani uzina nr. 1 CSR, aglomerare-furnale-coxerie-carieră. Are deci o părere cât se poate de avizată în ce priveşte variantele vehiculate privind soarta funicularului. Cetăţenii sunt întrebaţi dacă sunt de acord ca Primăria să preia obiectivul ca să-l pună în valoare. Dar cum să se facă asta?
„A face gondolă presupune revizuirea întregii structuri, deoarece coeficientul de siguranţă este mult mai mare în cazul transportului de persoane. Gondola înseamnă cabluri purtătoare foarte scumpe, plus motor şi staţie de angrenare, staţii de întoarcere la ambele capete şi căi de acces spre aceste staţii. În plus, ce-ar fi de văzut între un deal şi altul? Costurile ar fi foarte mari, iar investiţia inutilă”, este de părere ing. Protocsil.
Rămâne varianta demolării, dar şi aceasta este costisitoare şi dificilă. Când s-a construit funicularul, nu erau blocuri în zonă, iar utilajele s-au putut mişca în voie. Acum însă spaţiul de sub obiectiv e locuit, iar unul dintre picioarele acestuia se află chiar în curtea unei case. „Pentru a-l demola, e nevoie de o macara foarte grea şi foarte mare. Se ridică problema manevrării ei în perimetrul respectiv, a rezistenţei solului, a reţelei subterane de conducte. Acum câţiva ani, folosirea unei asemenea macarale costa 100 de lei pe oră. La asta se adaugă şi costurile cu transportul ei şi cu meseriaşii care s-o manevreze”, spune inginerul aflat acum în pensie.
Aşadar, funicularul se dovedeşte un obiectiv cu greutate… istorică şi nu numai. Dar este şi un simbol al Reşiţei care, conform ing. Protocsil, ar putea fi preluat, întreţinut şi păstrat. Nici asta nu-i uşor sau ieftin, dar pare soluţia cea mai la îndemână. Deocamdată, simbolul Reşiţei se încăpăţânează să rămână în picioare. Dar vremea şubrezeşte picioarele, iar rugina muşcă tot mai mult din măreţia de altădată. Dacă nu putem reda fala de demult, măcar strălucirea s-o refacem. Cât mai e timp, cât picioarele bătrâne susţin încă vechiul funicular să nu cadă în capetele noastre şi să ne amintească să facem ceva pentru el.