Majoritatea oamenilor ar vrea să aibă bani şi să muncească puţin sau deloc. Aşa ceva se întâmplă foarte rar, dar asta nu împiedică prostimea să viseze. Că de aia sunt proşti. Din acest motiv s-au inventat cazinourile, pariurile, jocurile de noroc, şi, printr-o mutaţie, asta au ajuns şi tranzacţiile financiare – din dorinţa de îmbogăţire rapidă, fără muncă.
Vor să facă bani din bani, să dea lovitura, să devină milionari peste noapte. Am putut vedea cum o ţară întreagă a visat să trăiască aşa – Islanda. Pe drumul acesta au mers şi românii – Caritas, FNI, acum Cristian Sima.
Fireşte, cazul lui Sima este unul particular – oricât ar ţipa clienţii săi, el nu a pornit de la premiza de a-i înşela; pentru un om ca el, reputaţia e totul şi ştia că o astfel de lovitură îi va distruge cariera. Una e să-şi rişte credibilitatea, altceva să şi-o facă praf cu bună ştiinţă. De aceea, mult mai probabil e că a pierdut banii „cinstit“, prin speculaţii prea riscante.
Şi prost a fost că a fugit. Trebuia să închirieze Arena Naţională, să-şi adune clienţii şi să le spună direct: V-am pierdut banii! Degeaba vă agitaţi, ar fi trebuit să ştiţi în ce v-aţi băgat! Sau aţi crezut că la aşa ceva pierd doar „alţii“ şi că voi sunteţi privilegiaţi?
Culmea tâmpeniei, Sima e acuzat că a fost lacom. Păi cum ar fi trebuit să fie în meseria asta? Nu-mi amintesc ca maica Tereza să fi jucat la bursă, iar ipocrizia celor care-l acuză de aşa ceva e ridicolă. De parcă aveau de gând să doneze banii pe care Sima îi câştiga pentru ei Armatei Salvării… La fel şi acuzaţiile că a riscat prea mult; e prima oară? Sau până acum era bine că risca, doar le aducea bani, nu?
De altfel, cea mai bună definiţie a amatorului de îmbogăţire rapidă vine chiar dintr-o „epistolă“ de-a lui Cristian Sima: „Clientul care câştigă nu-i spune nici măcar nevestei, cel care pierde te spurcă în piaţa publică“. Şi că veni vorba de spus, sunt curioasă câţi vor depune plângeri penale. Nu de alta, dar cred că şi Fiscul ar fi foarte interesat să afle câţi bani au câştigat cu adevărat clienţii lui Sima.
Nina Curiţa