REŞIŢA – Asta spun că au fost atunci când lucrau în ţară conaţionalii noştri plecaţi la munci în străinătate.
Nu mai e un secret pentru nimeni că sărăcia i-a împins pe mulţi să ia calea deloc fără sacrificii a Occidentului. Însă porţile Vestului li s-au deschis, aproape invariabil, în agricultură, numărul celor care au acolo parte de şansa vieţii fără oase frânte fiind destul de redus.
Dar în ce ţări sau domenii vor să emigreze cărăşenii? Majoritatea vor să ajungă la muncă în Germania, potrivit statisticilor întocmite pentru prima parte a anului, de către Biroul EURES din cadrul AJOFM Caraş-Severin. Au fost evident şi excepţii, astfel că în luna ianuarie, cea mai solicitată ţară a fost Danemarca, iar în mai – Italia. Numărul lunar de solicitări a variat între nouă (în iunie) şi 22 (în ianuarie), cele mai multe fiind pentru muncă necalificată, pe locul I aflându-se agricultura, urmată de construcţii. Mai mult chiar, în unele intervale lunare, în special la începutul verii, toate solicitările au fost pentru muncă necalificată în agricultură.
Compartimentul judeţean EURES a mai înregistrat solicitări şi pentru meserii precum îngrijitori bătrâni la domiciliu, cameriste, ospătari, ingineri, tâmplari, mecanici auto, şoferi, tractorişti, finisori, mecanici, tehnicieni mecanici, bucătari, strungari, sudori sau diverse meserii specifice construcţiilor, după cum ne-a comunicat Mitrică Ramaian, consilierul EURES din cadrul AJOFM Caraş-Severin.
Ce-i drept, cărăşenii ar lucra dincolo ceea ce n-ar face aici nici în ruptul capului. Totuşi, salariile sunt incomparabile, variind de la câteva sute de euro, până la câteva mii, iar concesiile sunt pe măsură. La întrebarea „De ce nu ai rămas în ţară“, o româncă ajunsă la Paris, care-şi petrece vacanţele de vară pe Coasta de Azur, răspunde: „De ce să rămân? Să fiu sclav pentru o coajă de pâine?“ Îi pare rău doar pentru mama pe care şi-a lăsat-o „acasă“, pe care o mai vizitează din când în când.
Cine vrea să emigreze?
Ca segment de vârstă, cei mai mulţi doritori de muncă în străinătate din judeţ se încadrează între 26 şi 45 de ani. Ceva mai rar, există şi solicitări venite din partea persoanelor cu vârsta între 18 şi 25 de ani sau care au trecut de 45 de ani. Ce nivel de studii? În prima jumătate a anului, un singur cărăşean cu studii superioare, absolvent de Inginerie, a cerut în ianuarie un loc de muncă în Occident. Alte 15 cereri au venit din partea unor persoane care şi-au finalizat cicluri de studii liceale sau postliceale. Dar ponderea o deţin cei fără studii, absolvenţi de învăţământ primar, gimnazial sau profesional, în număr de 75.
Chiar dacă s-ar crede că femeile sunt cele mai interesate de un loc de muncă în Vest, în special ca îngrijitoare de bătrâni, lucrurile stau altfel. Astfel, în primele şase luni ale anului, dintr-un total de 91 de solicitări, doar patru vin din partea reprezentantelor sexului frumos.
Ca o ironie a soartei, deşi au fost puşi în legătură directă cu angajatorii străini, niciunul dintre cărăşenii vizaţi nu a raportat la AJOFM că a încheiat un contract de muncă. Însă adevărata cifră a celor care pleacă dincolo fără sprijin oficial, din partea autorităţilor statelor implicate, care atinge cote impresionante, nu e contabilizată de nimeni. Oamenii vin şi pleacă fie prin rude, fie prin cunoştinţe, fie prin tot felul de firme care funcţionează mai mult sau mai puţin la limita legii. Totul în speranţa unui trai mai bun. Din nefericire, ţepele nu sunt o raritate.
Trebuie spus că majoritatea celor care au plecat la muncă în străinătate într-un cadru ceva mai organizat – pentru a lucra în firme care acceptă frecvent români, în general la negru –, s-au plâns de condiţiile de lucru. „Să ştiţi că nu străinul îţi face necazuri, spune o tânără. El te plăteşte şi vrea să-i lucrezi. Nu vrea nimic altceva. Necazurile ţi le fac tot românii, cei ajunşi ceva mai înaintea ta, care au ajuns puţin şefi“. Sunt instituite fracţiuni de normă pe care fiecare muncitor trebuie să le îndeplinească. Spre exemplu, trebuie să ambalezi câte 300 de pachete de marfă.
„Nu eşti lăsat să îţi tragi respiraţia şi nici să lucrezi mai încet, continuă femeia. Dacă faci 600 de pachete, te plăteşte, dacă faci doar 599, te plăteşte doar pentru 300. Iar mâine zi o iei de la capăt“. În fond, micul şef poate încasa, din aceste fracţiuni de normă, bani suficienţi pentru a-şi rotunji veniturile.
Oamenii se mai plâng şi de faptul că, în ultima vreme, din cauza crizei, a apărut şi… „concurenţa“ – din ţări sau zone mai sărace – care acceptă, de nevoie, salarii mult mai mici decât regulile pieţei. Astfel că şi în Occident, bătălia pentru un colţ de pâine a ajuns mult mai acerbă…
Antoniu Mocanu