REŞIŢA – La 15 ani de la trecerea în eternitate a poetului reşiţean, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ a avut loc o manifestare „in memoriam“. Cu şapcă sau pălărie cu boruri largi, mereu elegant, oprind trecătorii pentru a le declama versuri într-o adevărată pledoarie prin care făcea apologia limbii române, aşa a rămas poetul Ion Chichere în memoria multor reşiţeni.
Din timp în timp ne aducem aminte de el, dar mai ales de versurile lui fiindcă, nu-i aşa, modul cel mai simplu de a evoca figura unui poet este să-i citeşti poeziile. Exact aşa s-a întâmplat şi la Biblioteca Germană, manifestarea fiind organizată împreună cu editorul Gheorghe Jurma şi foşti şi actuali membri ai cenaclului Semenicul, prieteni şi oameni care l-au preţuit. La eveniment a fost invitată şi soţia regretatului poet, Elena Chichere, care a rămas impresionată de amintirile care s-au depănat de către cei care l-au cunoscut.
Moderatorul manifestării, scriitorul Erwin Iosef Ţigla, a spus că deşi poetul a trecut în veşnicie în urmă cu 15 ani, el rămâne un reper pentru viaţa literară a cetăţii: „Versurile sale, poezia sa trăieşte mai departe, trăieşte prin prietenii, prin cărţile şi prin toţi cei care au fost aproape de el în timpul vieţii“.
Criticul şi editorul Gheorghe Jurma a adus câteva din volumele care l-au consacrat pe poet: „Am adus câteva din cărţile publicate la Editura Timpul şi, ulterior, Tim, începând cu primul volum pe care l-a scos – «Poeme vesele şi triste scrise prin cârciumi comuniste», a doua – «Şansa hârtiei» şi ultimele cărţi, care sunt şi postume – «Poemul fără sfârşit», cuprinzând poeme rămase în manuscris după moarte, precum şi un volum de manuscrise, respectiv cu scrisul lui, luând nu doar ca text, ca semnificaţie, ci şi ca formulă de grafică, de scriere, pentru că el avea un scris frumos, interesant, şi merită să fie cunoscut. De asemenea, am adus şi câteva antologii în care este prezent sau pe care le-a onorat într-un anume fel, «Oraşul cu poeţi» pe de o parte şi «Sala albastră doi», cu tineri de la cenaclul «Semenicul», o carte care este scoasă în memoria lui , dar şi alte cărţi în care este promovat şi receptat ca un poet important al acestei zone şi al contemporaneităţii literare româneşti. Pentru orice poet, pentru orice artist sau om care a făcut lucruri deosebite pentru locul naşterii, pentru ţară, orice rememorare este binevenită şi noi, cumva, toţi avem obligaţia să păstrăm, să recuperăm memoria lor, să ducem mai departe toate atributele şi ideea de a promova în continuare astfel de valori. În judeţul nostru există suficient de multe valori, pe care trebuie să le sprijinim şi în timpul vieţii şi, desigur, şi după moarte“.
Dintre cei care i-au fost aproape în anii de glorie ai cenaclului „Semenicul“, poeta Olga Neagu a rememorat câteva întâmplări şi a subliniat: „A fost un mare coleg şi prieten de cenaclu, a fost cel mai viu dintre noi, a avut o personalitate puternică şi s-a dovedit că a avut şi un stil deosebit şi personal. A fost cel mai zgomotos dintre noi, totdeauna el trebuia să îşi impună punctele de vedere. A început să ajute foarte mulţi tineri elevi, le bătea la maşina de scris manuscrisele şi le trimitea la reviste pentru publicare sau la concursuri, a fost un mare sufletist în acest sens“.
Au mai vorbit şi alţi colegi de cenaclu şi prieteni ai poetului reşiţean Ion Chichere (n. 11 decembrie 1954 – d. 13 septembrie 2004), preşedintele Societăţii Culturale Pro Banatul de Munte, Marian Apostol, reamintind că în cursul lunii septembrie s-a dat deja startul pentru cea de-a IV-a ediţie a Concursului Naţional de Poezie, organizat în memoria sa.
În finalul evocării s-a ţinut un moment de reculegere, ca şi la începutul manifestării dealtfel, Erwin Iosef Ţigla amintindu-l şi pe scriitorul Gheorghe Cramanciuc, de la a cărui moarte s-au scurs, de asemenea, 15 ani.
Alexandra Gorghiu
FOTO ION CHICHERE: Facebook Casa de Cultură a Sindicatelor Reșița