Sunt 26 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989. Se repetă acele zile în care trebuie să vorbim despre evenimentul care ne-a deschis granițele spre lume.
Și este bine că ne amintim, trist este doar faptul că ne pierdem în vorbe. Televiziunile invită oameni care se pricep la orice, deci și la Revoluție; presa, în general, face reportaje cu cei născuți atunci de parcă ei ar cunoaște ceva despre eveniment. Sigur, se realizează și documentare despre eroii căzuți atunci, se mai difuzează reportaje ce evidențiază starea de spirit a acelor zile fierbinți. Dar totul se reduce la vorbe ce scormonesc amintiri și la întrebări fără răspunsuri.
Da, sunt 26 de ani de atunci. Acum avem carne, lapte, brânză și magazine încărcate, dar am pierdut industria și agricultura. Cumpărăm mașini occidentale, nu avem șosele bune, dar avem benzină scumpă și asigurări care nu îți oferă nimic. Avem medicamente de toate felurile, mai puțin autohtone, dar cadrele medicale sunt tot mai puține. Avem materiale de construcții, dar un bloc ori un drum se fac în ani zile. Împărțim tablete elevilor, dar nu mai facem muzică și sport. Aglomerăm elevul cu materii inutile și uităm să îi predăm principii și valori care să-l ghideze în viață. Nu mai avem dascăli, ci doar oameni care se vaită cu sunt prost plătiți, iar ultimii dascăli adevărați nu se mai bucură de respectul nimănui. Avem de toate, dar încă avem mii de săraci. Avem stare materială, dar am pierdut sensul respectului pentru celălalt. Avem facebook, dar nu mai avem prieteni reali. Avem biserici la tot pasul, dar nu mai credem decât în bani.
Suntem în Uniunea Europeană nu doar ca și concept, cum ar fi normal, ci ca nație, milioane de români aglomerând țările bogate ale Europei. Avem un stat membru al unor alianțe puternice, ce își respectă aliații, dar care încă nu se descurcă la a respecta românul ca individ. Instituțiile noastre respectă reguli și principii europene, dar devin de necontrolat atunci când puterea le dă curaj. Prostia e în floare în orice domeniu, iar îngâmfarea fără temei este la tot pasul. Ar fi multe de spus. Cert este că evenimentele din 1989 au schimbat un viitor, dar nu au reușit să schimbe mentalitățile înguste.
Ar fi ideal ca în fiecare an să vorbim despre oamenii aceia minunați care s-au jertfit, să le arătăm admirație celor care au fost pe baricade. Aș vrea ca falșii revoluționari să tacă, iar noi, cei care nu știm ce a însemnat Revoluția, să privim în noi și încercăm să fim altfel. Revoluția s-a vrut a fi o schimbare, iar schimbarea este în fiecare dintre noi. Da, vreau să vorbim despre Revoluția din 1989, dar cu respect.
Sursa foto: hdwallpapersimages.com.