CARANSEBEŞ – „Mă plimb tăcut prin parcul cu magnolii…/ Miresme-mpodobite cu-ametist…/ Cum se-nfrăţesc speranţele cu zorii/Încununând eternul paradis. (Magnolii – Rodica N. Ion)
Oricine, absolut oricine vede o magnolie înflorită, indiferent cât ar fi de trist sau apăsat, zâmbeşte. Nu ai cum să nu vezi cum zâmbeşte primăvara într-o magnolie înflorită. Dacă ajungeţi în Caransebeş, opriţi-vă câteva clipe în parcul din faţa Primăriei şi împletiţi-vă gândurile cu frumuseţea magnoliilor pe care le vedeţi acolo. Culorile alb şi roz se împletesc într-o simfonie dirijată din Ceruri, iar în faţa frumuseţii lor pălesc clădirile somptuoase din jur. Privite în partea dinspre catedrală, ai impresia că biserică şi magnolie se roagă. O rugăciune ce ne arată că şi cerul înfloreşte. Şi dacă tot ne pierdem printre zile şi oameni, să devenim fragili câteva clipe, să lăsăm zâmbetul să ne trădeze, să ne amintim că viaţa este aici.