REȘIȚA – Toţi avem nevoie să primim şi să oferim aprecieri sincere, la obiect, făcute dezinteresat pentru că doar acestea ne deschid minţile, drumurile și sufletele. Fiecare avem nevoie să fim apreciaţi şi iubiţi pentru ceea ce suntem, nu pentru ceea ce facem pentru cineva.
Toţi am vrea să avem lângă noi oameni sinceri, însă nu toată lumea poate fi așa şi, paradoxal, oamenii nu au nevoie mereu de sinceritate. Auzim de atâtea ori vorbe de genul: m-am săturat de mincinoşi, falşi, prefăcuţi. Însă, de multe ori, atunci când oamenii întâlnesc pe cineva care le spune adevărul, pleacă pentru simplul fapt că nu au avut nevoie de sinceritatea ta, ci doar de aprobarea ta. Nu contează cum şi de ce: trebuia să fii de acord cu ei…
Cei care sunt cu adevărat sinceri rămân aşa, deşi au de pierdut atât pe plan personal, cât şi profesional. Cei care sunt mai vulnerabili, nu neapărat îşi schimbă personalitatea, dar sunt nevoiţi să poarte măşti, apoi se obişnuiesc şi nu le mai pot da jos. Oamenii mint în general şi se prefac pentru că vor să pară serioşi, inteligenţi, cu o conduită impecabilă. Spun ceva dar gândesc altceva, iar asta se numește „politețe“.
Ştiţi că trădarea place oricui, iar trădătorii nimănui. Când este vorba de sinceritate, lucrurile stau invers: sinceritatea nu place, dar oamenii sinceri vor fi pe placul oricărui om inteligent pentru simplul fapt că, spre deosebire de ceilalţi, îţi oferă în plus dramul acela de încredere în anumite momente. Ştii că părerea unui om sincer poate conta în mijlocul unor lucruri care ni se întâmplă, în locurile în care ne aflăm, în alegerile pe care le facem. Iar în relaţia cu ceilalţi cel mai bine este să fii sincer. Sigur, nimeni nu poate fi mereu sincer, pentru că nu trăim între cete de îngeri, însă în general sinceritatea este apanajul oamenilor puternici. Înainte să te implici într-o prietenie adevărată, într-o relaţie de amiciţie, întreabă-te: dacă poţi fii prietenul corect al cuiva, dacă eşti pregătit să fii om de încredere? Poți să asculți, să înțelegi, să demonstrezi și, ce e mai important, să fii prieten? Dacă da, fii cel mai bun. Dacă nu, trebuie să existe puterea de a face un pas înapoi. Totuşi, vreau să fac o precizare: când eşti sincer nu devii judecătorul cuiva şi nici nu deţii adevărul absolut; înseamnă doar că încerci să îi spui şi celuilalt că o realitate nu are de ce să fie deformată, și să exprimi ceea ce gândești fără să jigneşti. A spune adevărul și a fi sincer nu e așa de rău precum pare și precum îţi dau de înţeles cei din jur. E mult mai ușor decât să te îmbolnăvești, să faci ce nu-ți place, să fii jignit de cineva căruia i-ai făcut mereu bine…Practic, când eşti sincer cu ceilalţi, eşti sincer cu tine în primul rând şi nu mai pui atâtea bariere între tine şi felul tău de a fi.
Oamenii uită ce le spui, uită şi ce faci pentru ei, însă un pas datorat adevărului tău nu au cum să îl uite…