Reactualizat la:

„Să ai gândul lui Hristos în ceea ce faci“

„Să ai gândul lui Hristos în ceea ce faci“
REŞIŢA – Prea Sfinţitul Părinte Lucian ne-a dezvăluit câteva lucruri din candela sufletului său, ne-a vorbit despre întristările şi bucuriile sale.

Rectifica

Prea Sfinţia Voastră de ce aţi ales acest drum al vieţii? Aţi fost apropiat din copilărie de biserică?
PSS Lucian: Da, din copilărie. Copil fiind, mergeam cu părinţii la biserici şi la mănăstiri, iar de la 10 ani, în fiecare duminică mergeam la Mănăstirea „Simion Stâlpnicul“ din Arad. La vârsta de 14 ani mergeam la Mănăstirea Hodoş-Bodrog de lângă Arad, chiar şi o parte din vacanţele mele mi le petreceam la mănăstire, fără să fiu integrat în obştea monahală. Atunci, la 14 ani, m-am gândit să merg la seminar şi să studiez teologia. De la acea vârstă m-am gândit să devin preot, să slujesc într-o mănăstire. După clasa a X-a, pentru că aşa era atunci, am dat admitere la Seminarul din Caransebeş şi am urmat cursurile de teologie. După ce am ajuns acolo, mi-am dat seama că pot să slujesc ca preot în biserica lui Hristos mai bine sub forma aceasta, ca preot călugăr, decât ca preot cu familie, la o parohie. De ce m-am gândit la toate acestea? Pentru că am vrut din copilărie să-mi dedic întreaga viaţă şi tot timpul slujirii Bisericii lui Hristos fără să-mi împart timpul cu alte probleme cotidiene, de familie şi altele. Am încercat să înţeleg că misiunea preoţească ţi-o faci mai bine sub forma aceasta. Şi atunci, după absolvirea Seminarului Teologic, în 1992, am fost şi hirotonit ca preot la Mănăstirea Bodrog. Acestea au fost începuturile şi, sigur, mă bucur că Dumnezeu a rânduit aşa. Şi viaţa de familie are importanţa ei însă eu am considerat că este mai bine ca preot să-ţi alegi calea aceasta, adică cea monahală. Nu exclusiv pentru a fi călugăr într-o mănăstire, ci pentru aţi face datoria mai bine ca şi preot sub forma aceasta, în sensul de a avea timp suficient pentru slujirea bisericii, fără a-l împărţi cu problemele cotidiene şi familiale.

Ce exemple aveţi din viaţa monahală?
PSS Lucian: Îmi aduc aminte de părinţii din Mănăstirea Bodrog, părintele Timotei, părintele Eftimie, părintele Teodosie, duhovnicul mănăstirii. Mergeam la mănăstire, mă spovedeam la dânşii şi am apreciat foarte mult la ei statornicia, răbdarea, smerenia, dragostea de biserică, de mănăstire, de viaţă monahală. Mai apoi l-am avut pe părintele Nestor Iovan, care este şi acum stareţul Mănăstirii Bodrog. Însă, nu am stat acolo decât doi ani, iar în 1994 am fost transferat ca preot slujitor la Catedrala din Timişoara. Am stat un an acolo, după care Înalt Preasfinţitul Nicolae m-a trimis stareţ la Mănăstirea Izvorul lui Miron, la Româneşti. Pot să spun că acolo m-am regăsit, pentru că nu este simplu să fii preot călugăr într-un oraş ca Timişoara. La Mănăstirea Izvorul lui Miron am început o activitate pastoral-misionară dar şi administrativ-gospodărească şi cu obştea mănăstirii m-am simţit bine
 duhovniceşte. Sigur, mi-a părut rău când am plecat de acolo în 2000, când am fost numit episcop vicar la Timişoara. Se împlinesc în 2010, 10 ani de la alegerea şi apoi hirotonia întru arhiereu. Acestea au fost exemplele şi ce am mai citit în patericul românesc şi egiptean. Dar ca şi personalităţi şi mari duhovnici, i-am cunoscut doar pe părinţii de la Bodrog.

Vorbiţi-ne despre cele mai mari încercări din viaţa dvs.
PSS Lucian: Sunt încercări în fiecare zi. Nu ştiu dacă o încercare e mai mare decât cealaltă. O încercare permanentă este aceea că aşteptam mai mult din partea fraţilor preoţi şi călugări. Mă refer la tot ceea ce poate să facă un preot sau un călugăr într-o parohie, mănăstire, biserică în general. Cred că e mai mult o întristare, o mâhnire, vizavi de ceea ce am putea face în biserică şi nu facem. Şi această întristare este permanentă în sufletul meu de când am mers la mănăstire. Mă aşteptam la altceva. Dar nicidecum nu am rămas dezamăgit deoarece eu mi-am continuat drumul, pentru că este drumul care mi se potriveşte şi pe care mă cheamă Dumnezeu să merg în viaţa aceasta. Nu e vorba de o decepţie ci, efectiv, credeam că toţi preoţii sau călugării au altă viaţă. Există şi preoţi şi călugări buni, dar şi înainte şi acum, ca episcop, îmi dau seama că mulţi au pătruns în Biserică fără să aibă vocaţie şi chemare, sau dacă au e una tardivă. Şi nu cred că ne face cinste până la urmă comportamentul lor. În rest, o încercare personală dureroasă a fost moartea tatălui meu. Şi faptul că a trebuit să plec de la Mănăstirea din Româneşti a fost o încercare. Mi-a fost greu pentru că ştiam că-mi pierd liniştea chiar dacă eşti episcop. Totuşi, la mănăstire e altceva. Oricât te-ai strădui să improvizezi viaţa monahală în societate, mănăstirea e altceva. Fiecare zi e o încercare, însă, cu ajutorul lui Dumnezeu, biruim şi mergem înainte.

Cei patru ani trăiţi în Eparhia Caransebeşului v-au accentuat părerea de rău că aţi plecat de la mănăstire sau, aşa cum aţi spus, v-aţi urmat drumul?
PSS Lucian: M-am implicat în toate problemele din mănăstiri şi parohii, în problemele sociale şi, în primul rând, în slujirile din toate bisericile Eparhiei. După patru ani şi jumătate de activitate aici, mai am aproximativ 10 biserici în care nu am slujit. Am slujit şi în filii, adică în comunităţile foarte mici. Nu mi-a fost accentuată părerea de rău pentru că m-am identificat cu Eparhia, privind-o ca o mare mănăstire.

Sunteţi apreciat şi de credincioşii altor culte pentru faptul că aţi încercat să arătaţi tuturor că Dumnezeu e unul singur.
PSS Lucian: Dumnezeu este iubire şi trebuie să vedem, în primul rând, lucrul acesta. Trebuie să vedem ce ne uneşte înainte de a specula ceea ce ne desparte. De aceea, am crezut că e bine să trăim în dragoste unii cu ceilalţi şi nu numai să ne tolerăm ci să ne iubim creştineşte şi să luăm exemplu de la Mântuitorul, care nu s-a uitat la faţa omului, la etnie sau la convingerile religioase. A vindecat fiica femeii cananeence, a stat de vorbă cu o femeie samarineancă, a vindecat sluga sutaşului roman. Mântuitorul s-a uitat la inima fiecărui om şi Dumnezeu este iubire, aceasta este definiţia pe care i-o putem da ca fiinţă supremă.

Aţi desăvârşit visul lui Miron Cristea, primul patriarh al României. Ce înseamnă acest lucru pentru dvs, pentru Eparhie, pentru judeţ?
PSS Lucian: Catedrala episcopală se finalizează anul acesta iar visul lui Miron Cristea se împlineşte la 100 de ani după instalarea lui ca episcop aici, la Caransebeş. Înseamnă muncă susţinută din partea înaintaşilor şi o continuare din partea noastră. Bucuria acestei împliniri se datorează tuturor preoţilor şi credincioşilor din această episcopie. În 1919, Miron Cristea a donat, ca fost episcop al Caransebeşului, pentru o nouă catedrală aici, 20.000 de coroane. În 1995, episcopul Emilian, cel care a restaurat episcopia, a conceput şi proiectul catedralei, iar în 1996 Înalt Preasfinţitul Laurenţiu a pus piatra de temelie. Este foarte important pentru noi să fim martorii şi mărturistiorii unui eveniment mult aşteptat, mult dorit de clerul şi poporul din această episcopie greu încercată de-a lungul timpului. Pe 12 septembrie ne vom bucura de toate realizările înaintaşilor.

Ştim că pentru catedrală aţi luat credit şi în nume personal.
PSS Lucian: Aveam nevoie de bani, mai ales la început, când am venit aici. Trebuia să reîncepem construcţia catedralei şi cum nu aveam fonduri suficiente, am făcut şi un credit în nume personal. Am mai primit fonduri de la stat, de la autorităţi, ne-am bucurat de sprijinul autorităţilor centrale, judeţene şi locale. Dar au fost ajutoare. Trebuia să suplinim cu fondurile proprii neajunsurile. Sigur, pe lângă catedrala episcopală s-au reabilitat şi celelalte biserici, printre care şi catedrala veche „Sf. Gheorghe“, pentru că am zis că e bine să avem grijă de monumentele istorice. În 2006 s-a amenajat un spaţiu pentru Seminarul Teologic care a funcţionat aici, în cadrul centrului eparhial, iar în toamna lui 2006 am inaugurat noul spaţiu al seminarului lângă Liceul Pedagogic şi s-au amenajat birourile de la Episcopie. Cheltuielile au fost foarte mari şi nu am fi putut să le facem pe toate dacă nu ne-am fi împrumutat chiar şi în nume personal.

Ce sfaturi le daţi preoţilor pentru a fi modele în societate?
PSS Lucian: Să-l iubească pe Dumnezeu cu toată fiinţa şi să-şi împlinească misiunea cu responsabilitate şi demnitate. Preoţii ştiu ce au de făcut, numai să-şi facă datoria. Nu există preot care să nu cunoască ce trebuie să facă într-o parohie, începând cu slujirea şi cultivarea filantropiei şi încheind cu problemele gospodăreşti. Eşti episcop, stareţ, protopop, consilier, trebuie să-ţi faci slujba. Să faci vizite pastorale, individuale, în sensul de a-i sensibiliza pe oameni şi acasă, pentru că preotul este şi un părinte, un frate. Mulţi dintre credincioşi nu vin cu regularitate la biserică iar eu i-am îndemnat pe preoţi să-i viziteze acasă pe cei care din diverse motive sau din comoditate nu vin la biserică. Să cerceteze nevoile fiecărei familii şi să le ajute. În fiecare parohie există oameni săraci şi bogaţi, iar preotul poate fi un fel de haiduc duhovnicesc, să ia de la cei bogaţi, să dea la cei săraci, dar nu ştiu în ce măsură acest sfat pe care l-am dat preoţilor se şi aplică. Unii fac vizite pastorale individuale, dar alţii rămân într-o oarecare pasivitate şi indiferenţă. Acolo unde preotul este responsabil, lucrurile merg bine.

Dacă eu vreau să mă rog acasă sau în natură, greşesc? Cum putem ajunge la rugăciunea adevărată?
PSS Lucian: Nu, nu greşiţi. E chiar bine să te rogi şi acasă, iar în natură e şi mai bine, pentru că te simţi aproape de Dumnezeu. Pustnicii, sihaştrii, se rugau ore în şir, uitau de ei, se rugau foarte mult în natură, săvârşeau chiar Sf. Liturghie acolo. Şi eu iubesc foarte mult natura şi rugăciunea acolo. De aceea, cu siguranţă aţi aflat de pelerinajele pe care le facem atât pe Muntele Mic cât şi pe Muntele Semenic. Un creştin autentic trebuie să aibă o relaţie personală cu Dumnezeu în toată vremea şi în tot ceasul, nu în sensul de a-şi face rugăciuni din Psaltire, pentru că nu poţi face aşa ceva mereu. Dar întotdeauna să te gândeşti înainte de a face un lucru, la ce ar face Hristos în locul tău. Sigur atunci ai păcătui mai puţin şi ai aduna mai multe fapte bune în candela sufletului. Repet, e bine să te rogi şi acasă şi în natură, e bine să ai gândul lui Hristos în ceea ce faci.

Cum putem împăca rugăciunea cu munca, mulţumirile cu nemulţumirile?
PSS Lucian: Munca făcută cu responsabilitate îl înnobilează pe om. Nu degeaba deviza monahismului era „roagă-te şi munceşte“. Sigur, omul contemporan este nemulţumit, din ce în ce mai nemulţumit, de aceea avem şi atâtea crize, în primul rând cea morală, apoi cea economică. Dar avem şi o criză de identitate, pentru că vrem altceva, nu suntem mulţumiţi cum arătăm sau de ce avem. Astăzi, tot mai mulţi oameni neglijează şi rugăciunea şi munca, şi de aceea sunt foarte multe nemulţumiri. Dreptul Iov a fost încercat de Dumnezeu, dar nu l-a acuzat pe Acesta. De la dreptul Iov avem expresia „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat“. Nu ştiu câţi oameni din ziua de azi ar mai putea spune această formulă sacramentală. Nemulţumirile vin şi pentru că nu suntem ancoraţi în eternitate, privim superficial viaţa spirituală şi nu privim dincolo de moarte, ne limităm exclusiv la viaţa terestră. Mântuitorul pentru aceasta a venit, ca să ne dea o perspectivă a veşniciei şi să nu ne oprim la mormânt. Omul modern nu este interesat să cultive în fiecare zi o relaţie cu Dumnezeu. Avem o statistică ce arată că doar 5% dintre ortodocşi sunt practicanţi. Sunt puţini, iar această indiferenţă ne va distruge, ne va desfigura spiritual, moral şi fizic.

Un gând pentru copilul, tânărul şi bătrânul credincios.
PSS Lucian: Copilul să fie ascultător, să se mulţumească cu ceea ce poate să-i ofere familia, să fie smerit şi fără prea multe mofturi. Tânărul ar trebui să încerce mai mult să pună accentul pe cele spirituale. Morala creştină nu mai e luată în seamă de tinerii noştri. Însă, sunt şi tineri care te uimesc prin credinţa şi dragostea pe care o au faţă de semeni şi faţă de credinţă. Avem şi aici, la Caransebeş, tineri care ne ajută mult în problemele sociale. Tineretul trebuie să fie mai responsabil faţă de viaţă, iar bătrânii să fie mai credincioşi şi să dea dovadă de înţelepciune şi de experienţă a vieţii.

Care e cea mai mare bucurie pe care aţi trăit-o?
PSS Lucian: Cea mai mare bucurie este atunci când slujesc, mai ales când săvârşim Sf. Liturghie. De multe ori aş dori ca o liturghie să nu se mai termine. Am sentimentul că atunci când slujesc, trec de lumea aceasta. Nu sunt bucurii care să se poate explica în cuvinte sau să fie înţelese. E o bucurie interioară, care aparţine altei lumi. Singura bucurie autentică.

Vă mulţumesc.

Nina Curiţa



Mai multe stiri din categoria CAON Stirile judetului Caras-Severin
Doi urmăriţi naţional, prinşi în Caraş-Severin
CARAŞ-SEVERIN - Poliţiştii cărăşeni au reuşit să prindă, în judeţul nostru, doi bărbaţi pe numele cărora [...] mai multe »
Cuc distruge istoria feroviară a Banatului de Munte
CARAȘ-SEVERIN - Asta susține Marcel Vela, care i-a adresat mai multe întrebări ministrului Transporturilor de la [...] mai multe »
În căutarea morilor de apă prin satele cărăşene
PĂLTINIȘ - Asociaţia Acasă în Banat a demarat proiectul „Ţara Morilor de Apă“, cofinanţat de Consiliul [...] mai multe »
A fost nevoie, în primul rând, de muncă
CARAŞ-SEVERIN - Cei doi absolvenţi de gimnaziu şi cei doi liceeni din Caraş-Severin care au obținut medii de 10 la [...] mai multe »
Vela nu se lasă! Continuă lupta pentru „copiii fără copilărie”
CARAȘ-SEVERIN - Senatorul PNL de Caraș-Severin a inițiat o nouă propunere legislativă pentru a îndrepta [...] mai multe »
Dormeau în post! Primarul le-a stricat somnul!
CARANSEBȘ - Este vorba de mai mulți polițiști locali din Caransebeș, de serviciu sâmbătă noaptea, surprinși de [...] mai multe »
Poliţia n-o mai caută pe Bianca
BOCŞA - Poliţia judeţului ne aminteşte de tânăra de 15 ani dată dispărută inclusiv prin mass-media în 10 [...] mai multe »
Dan Barna promite că va fi un preşedinte „full time“
REŞIŢA - Acesta este şi motivul pentru care candidatul USR-PLUS la alegerile prezidenţiale a venit la Reşiţa cu [...] mai multe »
Iluminat public modern pentru Moldova Nouă
MOLDOVA NOUĂ - Iar pentru asta a fost semnat un contract de aproape 11 milioane de lei, bani din care se va moderniza [...] mai multe »
Mai multe din categorie »

Autentificare



Ti-ai uitat parola?
Inregistrare user nou

Autentificati-va sau adaugati un comentariu pe CAON.ro

Autentificati-va pe CAON.ro:




Ti-ai uitat parola?

Comentati pe CAON.ro:

Completati numele si e-mailul dvs. in casutele de mai sus pentru a putea comenta ca utilizator neinregistrat.

Inregistrare user nou