REŞIŢA – O copie a vestitei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită „Portăriţa“, adusă tocmai de la mănăstirea Iviron, de pe Muntele Athos din Grecia, a fost pusă spre închinare la Biserica „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş“. Cu această ocazie, în fiecare seară, începând cu ora 18.00, în cadrul lăcaşului de cult, se va săvârşi slujba numită „Paraclisul Maicii Domnului“.
Deşi este o replică a celebrei icoane, reşiţenii au venit în număr mare pentru a se ruga la ea. „Eu locuiesc pe str. G.A. Petculescu şi, ori de câte ori sunt acasă, căci lucrez în Germania, trec pe la biserică. Acum, că am aflat de această icoană, mă rog pentru mine şi familia mea, mai cu seamă că toate evenimentele frumoase din viaţa noastră au avut loc în acest aşezământ de cult“, ne-a spus Costică Covaci. Hantea Margareta a adus flori şi s-a închinat, cerându-i Maicii Domnului sănătate. Femeia nu a plecat înainte de a-şi pune o dorinţă, fiind convinsă că ruga ei va fi ascultată.
Ce spune legenda?
Părintele Sevastian Mihail Pană, care slujeşte în cadrul bisericii „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş“, ne-a povestit că icoana a aparţinut unei văduve, care, atunci când o parte din insula Cipru a fost în pericol de a fi cucerită de otomani a luat-o şi a dus-o la malul mării. A pus icoana pe apă şi s-a rugat la Maica Domnului să-i poarte de grijă. Aceasta a plutit pe apă, până în dreptul mănăstirii Iviron, deasupra ei strălucind, în permanenţă, o rază de lumină. Văzând icoana, părinţii de la mănăstire au coborât în dreptul mării cu gândul de a o aduce la mal, dar cu cât se apropiau mai mult, icoana se îndepărta de ei. Potrivit legendei, cel care a reuşit să aducă icoana, mergând pe apă, a fost un pustnic de la mănăstire. Se spune că, atunci când acesta a păşit pe uscat, din pământ, a ţîşnit un izvor cu apă binecuvântată.
Icoana a fost dusă în mănăstirea Iviron, dar în fiecare dimineaţă aceasta era găsită la poarta aşezământului monahal, până într-o zi când Maica Domnului s-a arătat pustnicului şi i-a spus: „Eu am venit să vă păzesc pe voi, şi nu voi pe mine!“ De atunci şi până în prezent, icoana a rămas la poarta mănăstirii, într-un frumos paraclis (o mică bisericuţă), acolo unde vin foarte mulţi credincioşi pentru a se ruga şi a-i cere ajutorul Maicii Domnului. O vorbă athonită spune că, aşa cum icoana a venit pe apă la mănăstire, aşa va şi pleca din acest loc.
Roxana Bălan Nafiru