REŞIŢA – Simbol naţional, drapelul este sărbătorit în fiecare an în 26 iunie. Data a fost aleasă în amintirea zilei când, în timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul roşu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al naţiunii române. Simbol al unităţii şi independenţei, pentru reşiţeni drapelul este un motiv de mândrie şi respect.
„Pentru mine drapelul înseamnă libertate. Este un simbol al unor entităţi, atât subnaţionale, cât şi naţionale“, ne-a mărturisit Cristian Popovici, în vârstă de 34 de ani. Chiar dacă si tinerii au un respect profund pentru drapelul naţional al României, cei mai vârstnici dintre reşiţeni consideră tricolorul parte din spiritul naţional al fiecăruia. „Această zi de 26 iunie, Ziua Drapelului Naţional este binevenită pentru toţi românii. Drapelul nostru semnifică libertate, victorie, unitate şi respect pentru semeni. Toţi ar trebui să fim mândri că suntem români şi să respectăm tradiţiile şi valorile naţionale“, a menţionat Paul Ioan în vârstă de 66 de ani. Pentru Tamara Constantin „tricolorul este un simbol al naţiunii româneşti, al suveranităţii“. „Cu toţii ar trebui să avem acasă drapelul naţional“, a concluzionat femeia de 52 de ani.
Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Naţional prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Dar care este semnificaţia culorilor drapelului? Roşul semnifică sângele înaintaşilor noştri vărsat pe pământul românesc de-a lungul veacurilor. El îndeamnă ca dragostea faţă de neam şi de ţară să fie la fel de aprinsă ca focul roşului din steag. Galbenul exprimă grandoarea ţării, prestigiul şi virtutea. Albastrul semnifică seninul cerului, al cugetului şi gândirii neamului românesc, credinţa şi puterea cu care suntem legaţi de pământul patriei. Cele trei culori ale tricolorului s-au regăsit pe steaguri sau stindarde încă din vremea lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Un astfel de steag, care avea şi un însemn grafic care îi reprezenta pe arhanghelii Mihail şi Gavril, a aparţinut lui Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluţiei de la 1821. Steagul a fost ascuns în timpul revoluţiei pentru a nu fi capturat, iar după ce revolta a fost înabuşită, căpitanii lui Tudor Vladimirescu au hotărât arderea lui. Totuşi, după 60 de ani drapelul a fost găsit, recondiţionat şi depus, în urma unei ceremonii speciale, la Casa Armatei din Bucureşti.
Istoria Drapelului Naţional începe însă în 1834, când Alexandru Ghica Vodă, domnitorul Ţării Româneşti, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii“. Steagul pentru corăbii avea două culori: galben şi roşu, iar cel al armatei trei: roşu, galben şi albastru şi un vultur la mijloc. În timpul Revoluţiei de la 1848, Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii, iar după abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu şi instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti, a fost promulgat decretul de instituire a Drapelului Naţional. Tricolorul devenea astfel steagul naţional al tuturor românilor. Culorilor li se atribuia pentru prima dată o semnificaţie, roşul semnifică frăţia, galbenul exprimă bogăţia ogoarelor, albastrul semnifică libertatea. Culorile erau împărţite egal pentru a reprezinta principiul egalităţii, iar orientarea în sus semnifica verticalitatea.