REŞIŢA – Un simbol al vechii Reşiţe, al ascensiunii urbane şi al dezvoltării fără precedent de atunci, Podul Stavila, a fost în centrul atenţiei, cu prilejul unor festivităţi menite să marcheze împlinirea a 85 de ani de la executarea, montarea şi darea în folosinţă a acestuia. Cu acest prilej, viceprimarul Vasile Paul şi inginerul Iulian Georgevici au dezvelit, joi, 29 decembrie, o placă comemorativă.
Aniversarea a 85 de ani de la inaugurarea vechii legături între comunităţi a adus în atenţie trecutul Reşiţei, cândva cetate a inovaţiilor. Manifestările menite să marcheze împlinirea a 85 de ani de la executarea şi montarea primului pod sudat din ţară, Podul „Stavila“, executat de uzinele din Reşiţa în anul 1931, puse la cale joi, 29 decembrie, au avut de înfruntat temperaturi destul de scăzute. Scurtele alocuţiuni, rostite de oficialităţi şi oameni de cultură, au fost urmate de momentul dezvelirii plăcii comemorative de către viceprimarul Vasile Paul şi inginerul metalurg Iulian Georgevici, iniţiatorul evenimentului, după care a urmat un scurt ceremonial religios, susţinut de un sobor de preoţi, în faţa celor câţiva reprezentanţi de instituţii.
Momentul, istoric de altfel, a generat tensiuni în rândul conducătorilor auto care au avut de traversat podul exact în momentul celor câteva minute cât a durat slujba. Unele autovehicule s-au oprit, într-o aşteptare zgomotoasă, altele au traversat podul, strecurându-se printre preoţi şi oficialităţi, între claxoane şi accelerări nervoase de cai putere… Gradul deteriorării, containerul de gunoi din apropiere, deşeurile aruncate în albia Bârzavei, în zona podului, au întregit peisajul.
„Din perspectiva monumentelor istorice, importanţa acestui obiectiv este cu atât mai mare cu cât în zona noastră, şi nu numai aici, asemenea poduri sudate nu s-a mai păstrat, din perioada 1930-1939, spune Ada D. Cruceanu, doamna culturii cărăşene. (…) Cred că este nevoie ca mai toţi să privim şi în jur, să vedem cum trebuie respectat un asemenea obiectiv şi din perspectiva containerelor de gunoi, şi din perspectiva a ceea ce putem reface. Şi, sigur, din perspectiva a ceea ce ar putea să fie ca punct de atracţie turistică dacă, profitând de pasarela nouă, aici s-ar putea realiza un muzeu în aer liber, care să spună tuturor ce a însemnat Reşiţa industrială şi ce înseamnă acest obiectiv pentru întreaga construcţie de poduri sudate din Europa“.
Viceprimarul Vasile Paul a elogiat meritele inginerului Iulian Georgevici, pe care l-a numit sufletul acestei iniţiative, precizând: „85 de ani de industrie reşiţeană nu înseamnă puţin, mai ales că podul a fost fabricat de către fostul UDR. În perioada următoare vom avea grijă să întocmim toate documentaţiile necesare pentru reabilitarea acestui pod. Şi, cine ştie, poate împreună cu podul de fier din centru, să creăm puncte de atracţie turistică. Nu în toată lumea există aşa ceva, iar noi va trebui să învăţăm şi să respectăm munca înaintaşilor noştri, şi să întreţinem şi să valorificăm monumentele istorice“.
În calitate de iniţiator al evenimentului, Iulian Georgevici a explicat „Podul constituie o premieră tehnică pe spaţiul românesc, fiind al treilea pod în construcţie sudată din Europa. În anul 1931, această tehnologie în lume era incipientă. Pentru mine a constituit permanent un motiv de mândrie şi întotdeauna mi-am adus prietenii şi vizitatorii care ajungeau în Reşiţa să-l vadă. (…) Tehnologia respectivă, dezvoltată în Statele Unite în principal, a dat la început câteva rateuri, iar proiectanţii ezitau să adopte acest stil de construcţie, mergând pe o construcţie de structuri nituite“. Inginerul reşiţean a făcut şi un scurt istoric al evenimentelor care au avut în centru Podul „Stavila“, ridicat în anul de criză mondială 1931. A fost comandat de administraţia locală, realizat de UDR, inaugurat cu fast în acelaşi an, în 29 decembrie.
„Este un loc care a despărţit două cartiere, Muncitoresc de Stavila. Un loc care a şi despărţit, dar a şi adunat reşiţenii laolaltă“, a adăugat Erwin Josef Ţigla, preşedintele democraţilor germani cărăşeni. Ce spun reşiţenii despre monument? „Am venit în 1945 în Reşiţa şi ne-a plăcut să circulăm peste acest pod, Bârzava era tot timpul îngheţată în timpul iernii, era o plăcere să trăieşti aici. Parcă acum îmi pare rău că e acoperit, spune Doru Ienciu, stabilit aici din Dezeşti. Ştiu că s-a construit cu fier de la Reşiţa, iar Reşiţa a fost una dintre originile industriei româneşti. Ce-a fost Reşiţa şi ce-a ajuns, zic eu de multe ori. Dimineaţa ne călcam pe picioare în autobuz, şi acum te duci cu mâinile în buzunar şi nu te întâlneşti cu nimeni… Numai hale părăsite şi geamuri sparte. Regretăm!“.