CARAŞ-SEVERIN – Foştii şefi de judeţ au susţinut discursuri interesante, emoţionante, realiste, cu ocazia aniversării celor 25 de ani de existență a Consiliului Județean Caraș-Severin.
În sala de ședințe s-au aflat, marți, foştii preşedinţi ai forului decizional, unii dintre ei făcând parte şi din grupul care a reprezentat primii membri ai Consiliului Județean Caraș-Severin şi din care au făcut parte Gheorghe Pavel Bălan, Ilie Mustăcilă, Ion Drăghicescu, Simion Țeperdel și Sorin Frunzăverde.
„Deși aveam pregătit un discurs de două minute și jumătate, trebuie spuse aici niște lucruri, tocmai pentru că sunt 25 de ani de când ființează această instituție. Cred că ele nu trebuie trecute cu vederea, poate și pentru faptul că în ultima perioadă am considerat că anumite lucruri trebuie lăsate așa cum curgeau de la sine. În 1992 apărea Consiliul Județean și începuturile au fost destul de complicate. Prefectura era o instituție, era exponentul statului în teritoriu, iar Consiliul Județean – deși s-a bucurat de una din legile cele mai emancipate ale administrației publice locale, alterate ulterior – nu a avut bani, și atunci ca și în multe din zilele și anii din acești 25 pe care-i evocăm. Cu toate acestea, CJ a devenit, foarte repede, prima instituție a județului, un județ care nu se bucură pe teritoriul lui de existența unui pol de urbanism și de dezvoltare, cum sunt municipiile Timișoara sau Arad. În acești 25 de ani nu se poate spune că acest Consiliu Județean a existat pur și simplu. Nu, în primul rând, pentru că arareori ceva este pur și niciodată nimic nu este simplu – cum spunea Oscar Wilde – , ci pentru că pur și simplu acest Consiliu Județean a fost prima instituție a acestui județ, s-a implicat în tot ceea ce a însemnat viață a comunităților și a făcut-o în condiții complicate, într-un colț de țară și de Europă blocat de un război care a mai durat zece ani în Serbia și marcat de recesiune economică și industrială. La mulți ani Consiliului Județean!“, a amintit Sorin Frunzăverde.
Mandat scurt, multe proiecte
„Sunt deosebit de onorat că am fost președintele Consiliului Județean Caraș-Severin. Sunt la fel de onorat să stau în linie cu acești valoroși domni foști președinți ai primului sfert de veac din istoria Consiliului Județean. Sunt, de asemenea, foarte bucuros să mă revăd cu dumneavoastră cei de față, distinși și valoroși colaboratori. Președinția mea a fost una scurtă – mai puțin de doi ani -, conjuncturală aș putea spune. Domnul președinte Frunzăverde a fost chemat la București, în Guvern, și am preluat președinția conform procedurilor, prin votul colegilor mei consilieri. Am căutat să țin pasul cu politicile, strategiile și aplicațiile din administrație. Am avut în portofoliu 26 de proiecte, în derulare vreo 10-11, am depus șapte proiecte noi – fie pe fonduri transfrontaliere, fie pe Programul Operațional Regional care începuse – și le-am inițiat pe celelalte. Am continuat lucrările la Sala Polivalentă, la Palatul Cultural, am definitivat lucrările începute de domnul președinte Frunzăverde în mandatul său și am dat în folosință această sală care ne găzduiește. Împreună cu diferiți colaboratori pricepuți din instituție și cu alții din afară am pus la punct site-ul CJ, funcțional și astăzi. Nu știu dacă am performat, nu știu dacă am făcut destul, voi fi încrezător până la sfârșit, căci toată viața mea am trudit și am fost sincer“, a precizat Iosif Secășan.
O istorie zbuciumată
„În 11 aprilie, odată cu ședința de constituire a Consiliului Județean, eram trei angajați – eu și domnii vicepreședinți – și n-aveam niciun subaltern. Aveam în mână o organigramă – cadru, trimisă de Guvern, cu maximum 50 de posturi și cu recomandarea ca majoritatea să fie din aparatul Prefecturii. Ne-au trebuit multe săptămâni până am avut angajați ai noii instituții, pentru că priveau cu neîncredere și suspiciune la zvonurile că această constituire ar fi un experiment care va dura doi ani sau maximum un mandat. Am acoperit, în câteva săptămâni, direcțiile de specialitate, cu oameni de mare valoare. Așa a început descentralizarea și, evident, autonomia locală. Am învățat din mers cam ce aveam de făcut. O vreme, un mare volum de muncă îl ocupa trimiterea la Guvern a unor justificări pentru obținerea unor cote de carburant. Una din preocupări a fost aceea de a asigura butelii de aragaz…“, a ținut să amintească Gheorghe Pavel Bălan.
Șanse ce trebuie exploatate
„A fost deosebit de greu… Ne rugam de miniștri să ne aloce bani să cârpim drumurile. Acum avem șansa fondurilor europene și ar trebui să tragem cât mai multe. În 1997 am făcut 22 de proiecte pentru alimentări cu apă. La acea vreme Aradul avea două și Timișul – unul. Primele trei mandate de consilieri județeni au fost ocupate de oameni de mare valoare – oameni care au condus instituții, care au avut un cuvânt de spus. Avem șansa unui premier cărășean și acest lucru ar trebui exploatat…“, a spus și Ilie Mustăcilă.
Momente dificile și delicate
„E o foarte mare onoare să fac parte dintre cei care, timp de 25 de ani au muncit aici, în condiții pe care ar trebui să le spună mai apăsat. Oamenii din acest județ și, cu atât mai mult președinții și prefecții, au dovedit o exemplară răbdare. Aceasta a izvorât din ceea ce s-a produs în țara noastră și asupra unui județ uitat de mulți. E un rezultat al unei competiții cu Bucureștiul care, în loc să rezolve probleme, le-a creat. Am fost martori la producerea unui dezastru asupra unui județ foarte bine industrializat, dezastru pornit din București. Mi-am început mandatul într-un moment dificil. Acum mă aștept să apară efecte compensatorii pentru acest județ“, a declarat Romeo Traian Dumitrescu.