REŞIŢA -„A fi sau a nu fi bufon?”, întrebarea pe scena de lemn din viața a trei clovni bătrâni.
Cât a trecut de când Filipo, Nicolo și Pepino nu s-au văzut? Nu-și amintesc. Însă anunțul de angajare îi aduce față-n față. Câte amintiri, câte scene faimoase… sau doar iluzii deșarte izvorâte din durerea neîmplinirilor. Nicolo are un număr de pantomimă faimos, pregătit de 30 de ani: se trezește dimineața, merge la piață, fură un pepene, aleargă, vânzătorul îl pedepsește și… începe să plouă. Nu se poate ca prietenii lui să nu înțeleagă, căci el, Nicolo, e teribil de bun în ceea ce face.
Dar iată-l pe Filipo cu numărul de senzație pe care-l joacă de zece ani: pistolul cu baloane de săpun răpune tot. Până și Pepino cade secerat făcându-și numărul în care se joacă de-a moartea. Și el e teribil de bun căci îl cred mort până și prietenii, care-au învățat meserie chiar de la el.
Dar să faci o așa farsă prietenilor? Motiv de supărare, de vorbe grele, de bătaie. Până când bietul Pepino nu mai mișcă. Și, de data asta, nici nu mai glumește. De-acum el merge spre o altă scenă, tot din lemn. Filipo și Nicolo au uitat că veniseră să se angajeze și se fac nevăzuți.
Un spectacol despre condiția umană, despre durerea din spatele măștii, despre plânsul din spatele râsului. O dramă, și-n același timp, o comedie în care ne recunoaștem și tu și eu…