REŞIŢA – Plină de neprevăzut, această perioadă, premergătoare Crăciunului, ne pune la încercare dar, mai ales, ne oferă lecţii de viaţă. Uneori, o faptă bună de Moş Nicolae, e răsplătită de Moş Crăciun, ca într-un pact al înţelegerii şi armoniei universale, pus la cale de îngeri şi sfinţi. Este şi povestea lui Andrei Grămadă, un puşti simpatic de 8 ani care, după ce a găsit o geantă plină cu bani şi a dat-o înapoi proprietarului, a fost răsplătit, exact cu ceea ce îşi dorea să aibă sub brad.
Am fost vizitaţi la redacţie de puştiul blond care, prin fapta sa, dă exemplu nu numai celor de vârsta lui ci, mai ales, celor maturi, tentaţi să cedeze ispitei când e vorba de bani. El a venit însoţit de tatăl său, Nicolae Grămadă care, iniţial, ne-a scris în ideea că puterea exemplului e demnă nu doar de publicat, ci şi de urmat. Andrei ne-a spus că este elev în clasa I la Şcoala Gimnazială Nr. 12 de la Colegiul Naţional „Mircea Eliade“, la clasa învăţătoarei Svetlana Olariu. Foarte dezgheţat, el ne-a povestit întâmplarea, iar tatăl său ne-a lămurit cu detalii.
„Am fost la cumpărături de Sf. Nicolae împreună cu mama şi cu tata, povesteşte Andrei, şi am văzut, lângă o bancă, pe un spaţiu verde, o geantă. I-am spus tatei să vadă ce e cu geanta aia, ce e înăuntru, poate a pierdut-o cineva. El s-a uitat şi a găsit un portofel, un telefon şi nişte chei. În portofel erau nişte bani şi un buletin. Atunci i-am spus să sune la Poliţie, dar n-a sunat imediat şi eu tot am insistat până când a venit omul, proprietarul“.
Nedumeriţi că domnul Grămadă n-a sunat imediat la Poliţie, acesta ne-a lămurit: „Am căutat, mai întâi, pe internet adresa din buletin, fiindcă am vrut să mergem personal să-i ducem omului geanta, numai că între timp, am văzut că a venit cineva la faţa locului cu un ATV. Eu aveam buletinul şi geanta lui în mână, a explicat tatăl lui Andrei“.
Puştiul nostru simpatic şi-a continuat povestea: „Omul a spus că nici nu mai poate să vorbească. Era foarte emoţionat, nu-i venea să creadă. Mi-a mulţumit şi a plecat. După câteva zile, adică miercuri seara, i-a spus tatălui meu să mă aducă la el, când ies de la şcoală. Şi…(Andrei se opreşte puţin din povestit, era rândul lui să fie emoţionat, fiindcă nici lui nu-i venea să creadă) când am ajuns la el, mi-a dat 200 de lei. Încă nu mi-am luat nimic, dar îmi ajung pentru tastatura mea de gaming. Asta îmi doresc de Crăciun“.
Tatăl lui Andrei precizează că în portofel erau mai multe bancnote de 100, 50, 20 de euro şi de 100 de lei. Curioşi să aflăm de ce a procedat Andrei aşa şi nu altfel, el ne-a spus că învăţătoarea l-a îndrumat, dar şi părinţii, fiindcă dacă păstrează pentru sine un lucru găsit, mai ales dacă e de valoare, se numeşte furt. Andrei a mai făcut fapte bune şi anul trecut, când a fost la căsuţa de sticlă din centru şi a spus că „mai bine să donezi tu pentru alţii decât să doneze alţii pentru tine“.
Privindu-l pe Andrei în ochi, mai că am văzut un aşa-numit copil violet, de cristal sau curcubeu, din acea generaţie care, se presupune, că ar salva lumea. Trimis, cumva anume, să ne îndrepte pe calea cea dreaptă. Am aflat, tot de la tatăl copilului, că omul cu geanta era, de fapt, proprietarul unui magazin de telefoane mobile şi, probabil, banii erau încasările pe luna în curs. Când ai asemenea subiecte, cum să nu-ţi iubeşti meseria de jurnalist, mai ales că umplem destul paginile ziarelor cu tot felul de fapte reprobabile. Tocmai de aceea, trebuie să fim şi puţin cârcotaşi, că aşa e specificul breslei şi, în loc de epilog, ne gândim că ar fi fost prea frumos să primim povestea lui Andrei chiar de la omul cu geanta. Suntem, totuşi, oameni şi intuim că omul nu s-a dezmeticit nici acum din această întâmplare. Şi-am încălecat pe-o şa, în speranţa că povestea de Crăciun a lui Andrei poate fi şi povestea ta, pentru că avem nevoie de poveşti cu final fericit.