REȘIȚA – După secole de patriarhat, există momente când a fi bărbat reprezintă un handicap clar…
Am avut onoarea și (ne)șansa să ajung, în sfântă duminică a Floriilor, în Parcul Tricolorului, unde se desfășoară, pentru o bună perioadă de timp, un târg dedicat florilor. Deși era pe la amiază, soarele strălucea oblic, făcându-mă să îngustez ochii și să încerc să deslușesc ceva de pe cealaltă parte a bulevardului. Nimic nu m-a făcut să bănuiesc adevărul, deși o doamnă traversa cu o cutie de carton în care se ghiceau câteva ghivece cu flori. De culoare albăstrie-mov. Speram să am vreme să-mi las copilul la jocuri și tiribombe și să apuc să fac un reportaj presărat cu informații utile legate de prețuri și produse. Aș! M-am trezit total emasculat la intrarea în târg, asaltat de o mare de flori galbene, mov, albastre, prea puține roșii. Am auzit de la o doamnă, în trecere, lucruri de genul cyclam (pronunțat clar siclam), fuchsia și alte lucruri care m-au năucit. Colac peste pupăză, în miile de ghivece așezate direct pe trotuar am regăsit doar vreo cinci-șase cartoane cu neamul florilor pe care le priveam încurcat. Am recunoscut mușcatele pe care le punea mama pe balcon. Înainte…
De aici m-am blocat și, pentru că am întrebat, am aflat prețuri, dar care nu vă ajută cu nimic: 8 lei, 14 lei, 25, până la 40 și 50 de lei ceva aranjamente frumoase pe care le-aș fi cumpărat dacă nu m-ar fi trimis mai departe dorința de a finaliza documentarea. Mai țin minte că am văzut ghivece albe care aveau un fel de cârlig pentru atârnat florile ce le conțineau (albe sau de culoarea vinului de Burgundia), ghivece mai mici cu flori ce păreau de câmp și buchete de trandafiri și garoafe (pe care le cunoaște orice reprezentant al sexului masculin și slab în cazul de față). Să nu mai vorbim de miros – pentru că și el era prezent – și care m-a scos, cumva, la liman. Am scăpat, înghiontit și îmbulzit de o ceată de doamne respectabile și mai în vârstă care târguiau câteva ghivece, am trecut pe lângă un stand cu jucării și obiecte decorative din lemn, am scăpat să nu calc în picioare o oală de sarmale din lut și mi-am regăsit testosteronul pierdut printre șuncile și cârnații de Cornereva, brânza de Sibiu și pălinca ardelenească așezate chibzuit la o margine a târgului.
Am realizat că nu mi-am făcut treaba și, cu bărbăția regăsită, m-am îndreptat brusc spre tarabele cunoscute, am cumpărat un bilbochet de lemn pentru copil (jucărie cunoscută și cu numele de kendama) și am făcut un compromis, achiziționând și o oală de sarmale din lut cu capac, la 30 de lei. Am admirat și ouă încondeiate de o doamnă din Suceava care mi-a mărturisit că petrece cam patru ore la unul, pe care-l vinde cu șapte lei. Cu onoarea de bărbat oarecum șifonată, am părăsit, după mai bine de o oră târgul, puțin amețit și cu o colecție de fotografii nu prea elocvente. Doamnelor, cu scuzele de rigoare, vă rog să vă informați dumneavoastră despre partea horticolă a târgului. Eu am cedat…