REȘIȚA – Oriunde mergi în judeţ în această perioadă vezi foarte multe maşini (parcate haotic, bineînţeles) cu numere de Germania, Austria, Italia sau Spania. Nu, nu sunt niscaiva turişti din ţările respective aşa cum ne-am dori, ci sunt chiar ei, cărăşenii noştri care, pentru câteva săptămâni, au coborât pe plaiurile natale printre muritorii de rând.
Ori au venit în concediu, ori de dor, ori să îşi facă nunţile şi botezurile pentru că dincolo astfel de evenimente sunt scumpe iar neamurile sunt aici, ori, pur şi simplu, să-şi etaleze prosperitatea în faţa „neputincioşilor“ rămaşi în ţară. Iar cei care sunt cu etalatul, căci despre ei scriu azi, oriunde-i vezi, în magazine, în trafic, la ştranduri sau la iarbă verde, îi recunoşti după atitudinea lor superioară. Nu au prea mult respect pentru ceea ce se numeşte acasă, locul care nu înseamnă numai clădirea unde sunt cei dragi, ci tot judeţul. Doar că ifosele nu prea îi prind, pentru că ei tot români au rămas, indiferent dacă stâlcesc hotărâţi limba română cu accentul ţării de adopţie după doar câteva luni petrecute „dincolo“.
Într-un fel, înţeleg această descătuşare. Aici pot să facă tot ce nu li se permite în altă ţară. Poţi parca unde vrea muşchiul tău, poţi sta de vorba cu câte un prieten chiar în trafic, cu cotul rezemat de geamul maşinii (ca să ştie lumea că-i a ta), poţi vorbi tare în magazin să audă tot poporul că tu cauţi prosciutto, nu parizer ca fomiştii de rând, poţi să-ţi arăţi prosperitatea în haine cât mai ţipătoare dar „de firmă“ (ca nu care cumva să afle oamenii că dincolo învârţi hamburgeri), poţi face grătare cât mai aproape de drum (şi mă bucur că deocamdată nu sfârâie micii chiar pe marcajul din mijlocul drumului), poţi lăsa gunoaie câte vrei (că în afară de natură nu suferă nimeni) sau poţi face nunţi cu foc de artificii fără nicio autorizaţie. Că doar aici e „acasă“, locul în care nu sunt reguli. Regulile le au doar dincolo, unde câştigă bani, şi le respectă nu pentru că s-ar fi lipit de ei vreo urmă de civilizaţie, ci pentru simplul fapt că nu au de ales. Aici în schimb, fiecare face ce vrea, pentru ce să aibă vreun cărăşean „occidentalizat“ respect?
Ce nu pot însă înţelege este scârba şi dispreţul unora. Pe cei care aveţi astfel de trăiri de zei din Olimp nu vă cheamă nimeni aici, nici măcar în concediu. Staţi acolo unde nu aveţi încotro şi trebuie să fiţi oameni. Nu mai veniţi să vă etalaţi „superioritatea“, pe care poate aş înţelege-o până la un punct. Prea puţini dintre voi s-au ridicat, altfel decât financiar, peste nivelul a ceea ce eraţi în România.. Iar când aceste câteva săptămâni în care v-aţi simţit în vârful lumii se vor termina, vă veţi întoarce acolo unde sunteţi doar români şi muritori de rând. Ce-i drept, pe mai mulţi bani. Şi ori de câte ori spuneţi „Pfoai, nu aş mai trăi aici în sărăcia şi cenuşiul ăsta“, să ştiţi că aici, de fapt, trăiţi cu adevărat…
Foto: cinemaedebate.com