Oribila crima din „Progresul”

A mărturisit la proces: cum fiecare lucru trebuia să fie la locul lui, cum trebuia să facă totul cum i se spunea, cum i se reproșa când ceva nu ieșea ca la carte, cum tatăl adesea le spunea copiilor cât de mult le oferă, cum el, Lalo, a fugit de-acasă în repetate rânduri dar s-a întors de fiecare dată. Până într-o zi când a simțit că trebuia să facă ceva, când scrumiera, vaza cu flori, oglinda îi spuneau: „omoară-ți părinții!”.

Părinții săi nu s-au iubit și nu și-au iubit nici cei trei copii. Ce plăcere macabră pentru Lalo când și-a privit mama întinsă-n sicriu, cu sângele umplând podeaua, și pe tatăl său zâmbindu-i din ștreang. Au scris și-n „Progresul”, au văzut și vecinele care nu pricep ce-a avut Lalo cu părinții săi.

Apoi încercarea de a-și îngropa părinții, zădărnicită de apariția agenților de ordine. Mai apoi, ancheta. Și mai apoi, procesul unde Lalo își vede dubla crimă drept o dovadă de curaj de a face ceea ce-și dorește, de a scăpa de sub apăsarea părintească.

Din fericire, a fost piesa de teatru „Noaptea Asasinilor” jucată de actorii Companiei de Teatru „Followspot” din Craiova, în prima seară a Festivalului „Scena ca o stradă”. Din păcate, de multe ori, se joacă pe scena vieții. Păcat căci, buni sau răi, sunt părinții noștri…