REŞIŢA – O tânără familie din Ramna duce mai departe moştenirea lăsată de părinţi: o turmă de oi ce numără puţin peste 1.000 de capete.
La cei 25 de ani ai săi, Ion Dăncilă este un bun exemplu pentru generaţia sa. De doi ani, el şi soţia sa Raluca, mai tânără cu trei ani, sunt şefi de exploataţie după ce au primit cadou de nuntă o stână. Între timp, cei doi soţi au accesat un proiect cu finanţare europeană, iar cu banii obţinuţi (40.000 de euro) şi-au achiziţionat utilajele necesare pentru strângerea furajelor. Cei doi sunt licenţiaţi în Ştiinţe Economice, iar cunoştinţele dobândite pe parcursul facultăţii i-au ajutat să-şi pună pe picioare o afacere ce le aduce acum un profit frumuşel. Telemeaua de oaie obţinută la stână din Ramna de cei doi soţi este atestată ca produs tradiţional încă de acum doi ani, dar pentru că, între timp, legislaţia în domeniu s-a modificat, în prezent se fac demersuri pentru reatestarea sa. Dacă acest lucru se va întâmpla, cum sunt convinşi tinerii, produsul va purta denumirea de Telemea de oaie Dăncilă.
Originar din Poiana Sibiului, Ion Dăncilă a ajuns pe meleagurile bănăţene, la Ramna, în urmă cu câţiva ani, în perioada în care tatăl său practica transhumanţa. „M-am născut într-o familie de ciobani şi de mic copil mi-am ajutat tatăl şi bunicul la stână. De la ei am învăţat tot ceea ce ştiu astăzi, iar eu, la rândul meu, mi-am învăţat soţia. Chiar şi reţeta după care facem brânza a fost moştenită din moşi-strămoşi, din tată-n fiu“, povesteşte tânărul de 25 de ani.
Telemeaua de oaie Dăncilă se obţine din lapte proaspăt muls, nepasteurizat, închegat în mod natural, fără nici un fel de chimicale. Interesantă este însă modalitatea de obţinere a cheagului, şi anume, din rânza (stomacul – n.r.) mielului neînţărcat. Termenul de valabilitate al produsului este de opt luni, mai spune tânărul fermier, care îşi doreşte pe viitor să obţină atestare tradiţională pentru alte două produse: lapte-gros şi caş copt. Telemeaua obţinută în stâna de la Ramna ajunge săptămânal pe mesele bucureştenilor. „Noi suntem toată ziua la stână şi nu avem cum să plecăm de aici, de aceea primim ajutor din partea socrilor mei. Aceştia ne vând brânza la târgul cu produse tradiţionale din Capitală, organizat săptămânal în curtea Facultăţii de Agronomie. Mi-aş fi dorit să vindem şi în Caraş-Severin, la piaţa din Reşiţa, însă aici nu este cerere. În plus, noi la Bucureşti vindem kilogramul cu 33 – 35 de lei, iar pentru Reşiţa un astfel de preţ este mare, având în vedere puterea slabă de cumpărare a locuitorilor“, mai spune Ion Dăncilă.
Reţeta succesului nu există, crede tânărul, însă tot el spune că fără muncă, perseverenţă şi dorinţă nu ai cum reuşi în viaţă: „Eu şi soţia mea muncim mult. Ne trezim în fiecare dimineaţa devreme, pe la ora 4.00, şi punem capul pe pernă seara, în jurul orei 22.00-23.00. Suntem norocoşi când reuşim peste zi să ne odihnim o oră – două, la amiază. Cea mai aglomerată perioadă este vara căci, pe lângă treaba pe care o avem la stână, avem de lucru şi cu strânsul fânului. Dar nu mi-e frică de muncă şi sunt conştient că dacă vrei să reuşeşti în viaţă, trebuie să fii pasionat şi să te dăruieşti într-un totul acelui lucru“.