CARAŞOVA – Nunţile caraşovenilor au atras întotdeauna atenţia, datorită tradiţiilor pe care tinerii nu le-au dat uitării.
Despre obiceiurile de odinioară, dar şi despre cele prezente, ne-a vorbit preotul bisericii romano-catolice din localitate, Gheorghe Catici. Căsătoria începea cu peţitul, aşa cum încă se mai obişnuieşte.
Băiatul, însoţit de părinţi, cere mâna fetei, în prezenţa rudelor acesteia. Logodna are loc în casa fetei, acolo unde se stabileşte şi data nunţii. Nunta începe sâmbătă dimineaţa, la casa mirelui, unde se împodobeşte steagul ce însoţeşte alaiul pe tot parcursul evenimentului. În semn de fertilitate şi belşug, în vârful băţului se pune un măr, în care se înfig monede. Cu steagul se pleacă la casa miresei, iar de aici alaiul se îndreaptă spre biserică. Cei doi miri sunt îmbrăcaţi în port popular, la fel şi rudele apropiate.
La finalul ceremoniei religioase, mirii şi nuntaşii joacă hora în centrul comunei, după care începe petrecerea. Acum este momentul în care fetele schimbă costumul cu rochia de mireasă. În ultimii ani, petrecerile de nuntă s-au organizat fie la restaurant, fie la căminul cultural. Pe vremuri însă, masa şi dansul se ţineau în prima zi la fată acasă, iar în cea de-a doua invitaţii se ospătau la casa băiatului. Luni, fata primea zestrea şi se muta definitiv în casa băiatului. În 2013, sunt puţine familii care mai ţin astfel de nunţi. Doar cele mai înstărite petrec de două ori.
Un alt obicei relatat de părintele Gheorghe Catici stabilea care dintre cei doi miri urma să devină „cocoşul în casă”. La patru zile după nuntă, cei doi însurăţei mergeau la râu şi umpleau o găleată cu apă. Fiecare turna apoi în pumnii celuilalt apă cu un polonic. Cel care reuşea să adune cât mai multă apă, urma să conducă casa. De regulă, acesta era bărbatul. În cea de-a cincea zi se întindeau din nou mesele pentru petrecere. De această dată, invitaţii erau muzicanţii şi localnicii care ajutaseră la prepararea bucatelor pentru nuntă.
Roxana Bălan Nafiru