REȘIȚA – Zilele trecute, un copil îşi aştepta mama la o coadă. Eram în spatele lor iar el mă privea continuu şi zâmbea, ascunzându-şi ruşinos privirea. Mă gândeam ce minunat e să poţi zâmbi oricând, oriunde, chiar dacă alţii nu o fac.
Zâmbind, a reuşit să-mi deseneze şi mie zâmbetul pe chip. Mi s-a şters repede însă când mi-am rotit privirea în jur şi am văzut feţele serioase ale oamenilor mari. Prea mari ca să mai zâmbească senin, deşi toţi avem atâtea zâmbete de dăruit. Copleşiţi de duritatea vieţii, ne-am pierdut inocenţa. Anii, realităţile, greutăţile ne fură multe lucruri care ne-ar putea bucura, dar nu mai mult decât ne furăm noi singuri. Fiind prea mari, când ne supărăm şi ne luăm jucăriile, orgoliul ne împiedică să ne revenim repede; nu ne place cineva lângă care nu avem un interes, râdem direct sau indirect de cei buni cu noi, am uitat să ne dorim lucruri simple şi cel mai trist este că vedem nimic în orice.
Sigur, oricâte măşti ale chipului şi sufletului am da jos, nu mai putem ajunge la cea de copil. A fost cândva, însă la orice vârstă mai putem dărui inocenţei măcar un colţ din noi. Nu ne-ar mai sta bine să ţopăim la şotron sau să ne cocoţăm pe garduri, dar oricât de mari suntem, putem râde în hohote, putem vorbi sincer, putem sufla puful de pe o păpădie, putem iubi dezinteresat, ne putem mira, putem realiza că zâmbetele şi privirile celorlalţi sunt importante. Îmi pare rău şi când văd că azi copiii, de când încep deja să scrie, nu îşi mai colorează copilăria. O trăiesc şi ei în felul lor, însă nu ştiu ce înseamnă ce frumos este să cauţi curcubeul după ploaie şi nici nu vor şti să îşi dea răgazuri să viseze. Se pierd în universul oferit de cele mai moderne telefoane. Învaţă să se bucure, să îmbrăţişeze, să se supere, să iubească prin emoticon-uri, devenind prea devreme actorii unei lumi în care cuvintele nu se aud.
Săptămâna aceasta este 1 iunie – Ziua Copilului. Acţiuni care să marcheze această sărbătoare vor fi, însă acum sunt umbrite de faptul că este zi liberă. Aşa că adulţii profită mai mult, iar în miniconcediul datorat acestei zile îl vor sărbători şi pe copil. Mai trişti vor fi copiii ai căror părinţi nu sunt lângă ei, dar se va găsi ceva care să le îndulcească şi lor ziua.
De 1 iunie, aţi putea să le spuneţi copiilor voştri să nu se grăbească să fie oameni mari. Iar voi, cei mari, să vă amintiţi că viaţa este o poveste cu sentimente, cuvinte şi oameni. Şi, din când în când, amintiţi-vă de copilul din voi. Spunea cineva că dacă păstrezi copilăria mereu cu tine nu vei îmbătrâni. De ce ne-am grăbi să îmbătrânim?
Foto: sk.bbbpics.com