REŞIŢA – Există momente în viață când nu ne dăm seama de ceea ce spunem. Ori suntem necăjiți și rostim cuvinte grele, ori suntem fericiți și lansăm cuvinte mari. Se spune că atunci când ești supărat nu trebuie să iei decizii, când ești nervos nu trebuie să răspunzi, când ești fericit să nu faci promisiuni.
Stă în firea umană să răspundem răului cu rău, să ne lăsăm sufletul fărâmițat de cuvintele prin care am fost jigniți, să nu fim atenți atunci când facem promisiuni, dar mai ales când le facem. Simplele cuvinte, fără pulsațiile minții noastre, înseamnă nimic. Noi le dăm valoare atunci când știm să le folosim, și tot noi uităm să ne asumăm responsabilitatea sensului celor pe care le rostim.
Fiecăruia ni s-a întâmplat la un moment să auzim cuvinte urâte pe care nu le meritam. Când acele cuvinte vin și din partea unor oameni de la care nu te aștepți, când nu ai avut impulsul de a răspunde înapoi, tendința este aceea de a ne măcina mințile, de a amesteca în frământarea clipelor noastre ceea ce ni s-a spus pentru că este foarte greu să ignorăm. Un cuvânt potrivit spus în momentul potrivit poate însemna un nou început, o vorbă nepotrivită poate duce la pierderea încrederii în propriile forțe. Urmele unei palme se șterg mai repede decât urâțenia unui cuvânt. Dacă am simți o înțepătură în limbă când jignim sau un junghi în inimă când spunem „te iubesc“ fără să simțim asta, am trăi într-o lume în care cuvântul ar fi cea mai prețioasă comoară a cuiva.
Cuvântul este orice vrem noi să fie. Este determinare, inspirație, este drumul spre tine, cărarea spre ceilalți. Este imaginea noastră proiectată în ochii celorlalți, gândul nostru venit din suflet sau din minte. Este pensula cu care creionăm vise în realitate, leacul ce vindecă inimi, răul ce poate aduce beznă în suflet. Cuvântul scris sau vorbit este soclul pe care putem urca oameni, dar şi unealta cu care îi putem îngenunchea. Cuvântul poate fi patimă și bucurie, lumină și întuneric, strălucirea și umbrele din ochii celuilalt. Poate fi puntea ce unește suflete și prăpastia ce separă destine. Tot ceea ce spunem are un efect. Pozitiv sau negativ. Dar să nu uitați că fiecare dintre noi, prin ceea ce rostim, picăm într-o capcană. Cuvântul cu care mângâi te mângâie, cel cu care lovești te lovește. Ah, ce interesantă este capcana propriilor cuvinte…
Sursa foto: mickaela1968.blogspot.com