REŞIŢA – Ciobanii din zona Văii Caraşului spun că nu au cui da lâna nici pe gratis.Închiderea majorității țesătoriilor din ţară a dus implicit şi la dispariţia tradiţiei de creştere a oilor pentru lână. Piaţa internă a lânii aproape că nici nu mai există în România, şi asta pentru că ciobanii valorifică numai carnea şi brânza. Pe motiv că nu au cui să o dea, lâna stă prin podurile caselor, roasă de molii, ori este arsă de ciobani.
Cei care reuşesc totuşi să o vândă, spun că preţul pe care îl primesc pe kilogram este foarte mic, sub 3 lei. „În ultimii doi ani, aproape toţi mieii i-am dat la cei care trec cu TIR-urile pe aici. Nu doar de la mine cumpără, ci şi de la alţii. Pleacă încărcaţi ori de câte ori vin. E rentabil şi pentru ei, dar şi pentru noi. Tot lor le vând şi lână“, ne-a povestit Mircea Mureșan, din satul Vrăniuţ.
Bărbatul are 300 de oi şi spune că, de multe ori, a fost nevoit să ardă lână pentru că nimeni nu o vroia, nici măcar pe gratis. „Este cam greu să vinzi lâna în ziua de azi. Nimeni nu o vrea, pentru că nu are ce face cu ea. Înainte de ’89, cojoacele şi căciulile aveau mare trecere, acum, dacă nu îşi mai fac oamenii, nici nu mai sunt interesaţi să cumpere lâna. Iar a mea este de calitate, pentru că am grijă de animale. Nu-mi place să le ţin murdare sau pline de scaieți. Eu sunt totuşi un norocos, căci am reuşit să mai vând din ea. O dau celor care îmi cumpără mieii. Nu iau mare lucru, căci nu oferă mult, dar tot este ceva. Decât nimic…“, mai povesteşte ciobanul.
Petru Simion, un alt crescător de ovine din zona Văii Caraşului, are aceeaşi problemă. Tânărul spune că şi dacă găsește cumpărători, preţul oferit de aceştia este atât de mic, încât abia dacă îşi acoperă cheltuielile pe care le are cu tunsul oilor.
Roxana Bălan Nafiru