REȘIȚA – Era clar de la bun început că moțiunea de zilele trecute, prin care opoziția voia să ne amintească de existența sa… pardon, să protejeze Justiția de un PSD ce o vrea mai maleabilă și mai îngăduitoare, va pica.
Numerele se știu prea bine, iar șansele ca bucata necesară din PSD să schimbe barca erau inexistente (vrând-nevrând, oricât l-ar detesta pe Dragnea, pesediștii și aliații lor vor rămâne loiali cât timp au acces la ciolan). Deci nimeni, în afară probabil de câțiva naivi (ca să nu le spun direct inconștienți) nu se aștepta ca moțiunea să treacă. Chiar și așa, acest eșec putea fi totuși folositor opoziției în cealaltă arenă, cea din afara Parlamentului, acolo unde ar trebui să înceapă să se pregătească pentru viitoarele alegeri și să atragă marea masă a nehotărâților. Pentru că dacă în Casa Poporului, după precedentul scrutin, PNL și USR nu pot să joace decât în defensivă și uneori să iasă pe contraatac, în afara sa PSD-ul le dă nenumărate ocazii să preia inițiativa. Toate gafele, toate greșelile, toate prostiile, toată ofensiva împotriva Justiției etichetată drept „stat paralel“, toate mizeriile și tâmpeniile comise în ultimii aproape doi ani sunt lucruri pe care un procent important al românilor abia așteaptă să le taxeze – ascultați câte vorbe duioase au cei din jur despre Liviu, Olguța sau Veorica.
În clipa de față opoziția nu are capacitatea să se… opună cu adevărat nici măcar la viitoarele alegeri. S-a văzut asta și la moțiune. Nu pentru că a picat, repet, asta era de așteptat, ci prin modul în care picat. Mai întâi, să ne gândim cu cine luptau: un partid cu un lider de circumstanță, o formațiune politică aflată la conducere care și-a răsturnat nu unul, ci DOI premieri, un guvern care a făcut prăpăd în justiție și în economie condus de un prim-ministru care-l face până și pe celebrul Marean să clatine din cap cu îngăduință. Suficient? PSD a făcut tot posibil să aibă guverne și premieri slabi: de la Grindeanu a coborât la Tudose iar apoi a picat în cap cu 20-20 și nu m-ar mira ca în curând să sară în apă cu premierul nr. 4 legat de gât.
Dar chiar și cu asemenea adversari jalnici, opoziția a reușit performanța să pară și mai jalnică. Greu de crezut, nu? Dar nu imposibil pentru PNL „coagulare a forțelor de dreapta“ și USR „scoatem țara-n stradă în secunda doi“, care s-au scremut din răsputeri și au fâsâit o biată moțiune pleoștită și tristă ca o mâță uitată-n ploaie. I-ați văzut, măcar o clipă, să aibă un lider adevărat zilele astea? Și să nu-mi spuneți de liberalul-șef, în mintea căruia o banală cafea cu Hunor s-a transformat în supernegocieri strategice.
Toate aceste lucruri se repercutează direct asupra capitalului electoral al opoziției, aflat în continuă scădere. Ieșitul în stradă nu înseamnă automat și suport politic, nici măcar pentru USR, pentru că adevărata influență se vede nu în câți oameni îți dau like pe Facebook sau protestează, ci în câți te votează. Iar aici Uniunea, măcinată de propriile conflicte, de lipsa de experiență și de imaturitatea unora dintre membrii săi, scade tot mai mult.
Cât despre PNL, aici treaba e mai simplă: deși rămâne al doilea partid, nu mai are cum să crească, ci doar să scadă. Ceea ce se potrivește ca o mănușă evoluției din ultimii ani a formațiunii, aceasta reușind să pară o navă în eternă derivă, fără căpitan, mereu aproape de a se scufunda, dar care, printr-un miracol, reușește cumva să rămână la suprafață. Însă și asta s-ar putea schimba, și nu în bine, deoarece în culisele partidului cineva îi dă târcoale chitaristului-șef. Iar dacă acest cineva, haideți să-i spunem pe nume, Viorel Cataramă, ajunge să-i conducă pe liberali, aceștia pot liniștiți să meargă să doarmă lângă țărăniști.