Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – Pledoarie pentru istorie, pentru conservarea şi promovarea patrimoniului cultural cărăşean.Pentru că anul acesta se împlinesc 50 de ani de când muzeul reşiţean a fost recunoscut oficial de către Ministerul Culturii, cu toate că istoria sa începe mult mai devreme, prin 1955, evenimentul a fost marcat luni, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa. De ce tocmai aici? Pentru că, aşa cum explica directorul Muzeului Banatului Montan, dr. Dumitru Ţeicu, „kilometrul zero al muzeografiei cărăşene a început aici, acum mai bine de 55 de ani“.

Întâlnirea a adunat un număr mare de participanţi, foşti şi actuali muzeografi, istorici, oameni de cultură, arhivişti, cercetători şi bibliotecari, care au depănat amintiri despre începutul mişcării muzeografiei la Reşiţa. Moderatorul manifestării a fost criticul literar Gheorghe Jurma, iar l-a cuvânt s-au înscris: prof. univ. dr. Vasile Zaberca, dr. ist. Dana Antoanela Bălănescu, poetul Nicolae Sârbu, dr. fil. Ada D. Cruceanu, fostul protopop al Reşiţei, Vasile Petrica, prof. univ dr. Gheorghe Popovici, oameni ce au fost mereu în preajma muzeului, mulţi dintre ei activând în cadrul său de-a lungul acestor ani.

În cadrul evenimentului a fost lansat şi volumul, apărut la Editura Tim din Reşiţa, „Muzee din Caraş-Severin“, semnată de gazetarul şi poetul Nicolae Irimia.

Cartea propune un prim inventar al muzeelor şi punctelor muzeistice din judeţ, fiecare obiectiv fiind descris prin mijloace publicistice variate: reportaj, interviu, evocări şi fotografii. Autorul face referire nu doar la caracteristicile muzeului, ci şi la istoria sa, a oamenilor care au contribuit la realizarea aşezărilor muzeistice din judeţ, punând accentul pe necesitatea de a sprijini aceste instituţii, şi de a promova tot ceea ce ne exprimă identitatea.

La fel ca şi volumul „Ţărani scriitori. Scriitori ţărani“, a aceluiaşi Nicolae Irimia, care a apărut anul trecut, şi aceasta este, în opinia lui Gheorghe Jurma, „o pledoarie pentru istorie şi pentru identitatea noastră, care trebuie cunoscută şi conservată, aşa cum face şi muzeul“.

Roxana Bălan Nafiru