REŞIŢA – Deşi e sculptoriţă de meserie, Ecaterina Tudor pictează icoane cu care bucură sufletele.
A urmat Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design, secţia sculptură, a Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi. Sculptorul Gavril Costache Fireteanu i-a fost mereu alături. De la el a învăţat tot ce înseamnă sculptura şi pictura. Pentru ca, în anii facultăţii, interacţiunea cu colegele de cămin care studiau pictura murală să-i deschidă pasiunea pentru pictura pe lemn.
Atunci a reuşit să trăiască din pictură şi cusut la maşină, devenind şi membru fondator al Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova. Apoi, timp de un an, a predat la Liceul Pedagogic din Botoşani, după care cinci luni a lucrat la Buzău, într-un atelier de măşti veneţiene tradiţionale. S-a stabilit la Reşiţa după ce soţul, Marius Tudor, a devenit actor al Teatrului de Vest. De atunci, lucrează în domeniul culturii şi participă la taberele de pictură naivă organizate la Poiana Mărului de Fundaţia Art-Plana, tabere urmate de expoziţii la Reşiţa şi Caransebeş
„Lemnul nu trebuie să fie răşinos, trebuie să fie foarte uscat şi să nu aibă crăpături. Mai întâi e şlefuit şi tratat, după care se face desenul şi se lipeşte foiţa de înlocuitor de aur. Apoi se pictează efectiv şi se lăcuieşte cu lac special”, descrie artista paşii realizării unei icoane. O icoană de dimensiuni mai mari de A4 îi poate lua o zi sau două de lucru, în vreme ce una de dimensiuni mici e gata în câteva ore.
Cea mai frumoasă răsplată a muncii sale sunt aprecierile celor care-i admiră icoanele. Asta înseamnă că Ecaterina Tudor reuşeşte să transmită mesajul. Din păcate însă puţini îşi permit să şi cumpere o icoană căci se pare că asta a devenit un lux, după cum spune artista însăşi. „Ca să pictezi icoane pe lemn, trebuie să-ţi placă şi să ai dorinţa de a încerca ceea ce este tradiţional căci, în fond, icoana ne defineşte ca neam. Tinerii care doresc să încerce trebuie să persevereze pentru că e păcat să te apuci de ceva şi apoi să renunţi”, mai spune artista.