REŞIŢA – Lipsa de interes a cadrelor medicale pentru această ramură duce la o posibilă dispariţiei a segmentului. Până la începutul anilor ‘90, elevii erau arondaţi câte unui cabinet medical şcolar ce avea, oarecum prioritate în asistenţa de specialitate, deservind ceea ce acum a fost înlocuit cu medicina de familie.
Însă cabinetele şcolare mai aveau un rol: trierea cazurilor şi monitorizarea evoluţiei unor afecţiuni uşor transmisibile care plecau de la pediculoză (păduchi) la hepatita virală sau bolile copilăriei în comunitate, cum ar fi varicela. „Acum stăm prost şi am putea spune chiar foarte prost în majoritatea zonelor judeţului. În Reşiţa situaţia este oarecum acceptabilă faţă de restul teritoriului. De exemplu, în Caransebeş sunt sub cinci cabinete de profil dar există multe zone rurale unde acest tip de asistenţă lipseşte cu desăvârşire. Din păcate, nu putem face foarte multe în acest sens, mai ales că locaţia cabinetelor şcolare ar ţine de consiliile locale, iar medicii respectivi ar fi plătiţi de Ministerul Sănătăţii“, ne-a declarat Ion Moatăr, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Caraş-Severin.
La nivel naţional funcţionează Societatea Medicilor din Colectivităţile de Copii şi Tineri, care a remis în repetate rânduri propuneri către Ministerul Sănătăţii, iar unele au dat rezultate: în proiectele de legi pe acest segment, medicina şcolară se regăseşte ca parte integrantă a asistenţei medicale primare, alături de medicina de familie. Potrivit definiţiei date în cadrul acestor acte normative, cabinetul de medicină școlară este forma organizată prin care se asigură serviciile și activitățile specifice în colectivitățile de copii preșcolari, școlari și studenți în unitățile de învățământ. O precizare făcută în propunerile organizaţiei arată că, în absenţa acestora, serviciile medicale și activitățile specifice se asigură prin cabinetele de medicină de familie. Mai mult, medicii care desfășoară activități de medicină școlară pot derula aceste activități prin cabinetele medicale școlare sau prin cabinetele medicilor de familie, după caz.
„Problema este că, în ultimii ani – după înfiinţarea medicinei de familie – medicina şcolară a reprezentat o Cenuşăreasă a sistemului. Am mai arătat şi în alte rânduri faptul că există specialităţi care nu creează pasiuni, de la compartimentele noastre de sănătate publică la această medicină şcolară. Acestea sunt discipline extrem de importante, de la prevenţie la promovarea sănătăţii. Avem probleme şi în mediul urban, darmite în cel rural. La fel se întâmplă şi cu stomatologia şcolară. Remuneraţiile acestora nu se ridică la nivelul veniturilor unui medic de familie sau ale unor specialişti şi e greu ca un tânăr absolvent să fie atras de specialităţi şcolare. În Reşiţa sunt aproximativ zece cabinete de medicină şcolară, dar nu este suficient. Ar fi ideal să existe specializarea medicină şcolară, în aşa fel încât rezidenţii să poată alege“, a precizat dr. Dragoş Luca, directorul Direcţiei de Sănătate Publică judeţeană.