CARAŞ-SEVERIN – În fiecare an, crescătorii de oi din Caraş-Severin ajută cu mândrie o tradiţie să străbată vremurile.
Simplitatea aduce bucurie şi poftă de viaţă. O astfel de bucurie poate fi întâlnită doar pe culmile dealurilor ce adăpostesc stânele din judeţ, doar în ochii oamenilor simpli care îşi iubesc oile şi văd în ele un mod de a trăi.
În această perioadă, în toate zonele Caraş-Severinului oamenii îşi duc oile la stână, le măsoară laptele şi, în funcţie de cât lapte au muls de la acestea, ştiu câtă brânză pot lua. Este un obicei ce dăinuie de ani de zile, o tradiţie care uneşte oameni şi ne reîntoarce la ceea ce contează. La lucrurile simple şi bucuria ce o stârnesc.
În Valea Almăjului, de exemplu la Dalboşeţ, cei care au oi le duc la stânile de pe culmile Blidarului şi în Poiana Uscatului. În ziua măsuratului, în timpul în care oile sunt la păşune, oamenii gătesc ciorba de miel, o reţetă ale cărei secrete nu le ştiu mulţi, transmisă din generaţie în generaţie. La prânz, oile sunt mulse, iar laptele se măsoară cu un instrument special din lemn: bârcul, iar unităţile de măsură sunt găleţile şi ochele. Cine are cele mai multe găleţi şi oche este baciul stânei şi el va lua primul brânza. Anul acesta la Poiana Uscatului, baci a fost Dănuţ Imbrea, urmat de Păun Mondoc, Ion Voina, Nistor Siva, Puiu Geagea, Vasilică Serafin, Pavel Vuiescu, Gheorghe Flece, Călaie Serafin şi alţii. Toţi stăpânii de oi, cum li se spune în Almăj, vor urca toată vara la stână atunci când „le vine rândul“ să ia brânza. Se aşterne masa, se binecuvântează bucatele şi toată lumea se roagă pentru sănătatea stăpânilor şi animalelor.
Pe dealurile înalte de lângă Teregova, zeci de săteni și-au dus aproape 1000 de mioare la stâna lui Petru Greda. Au plecat cu oile de la stânele particulare de la marginea satului, s-au întâlnit pe drumul de urcare care a durat câteva ore, poposind în cele din urmă la stâna situată la peste 800 metri. „Măsuratul oilor e un obicei străvechi prin care oile, înainte de a urca vara la stâna de munte, se mulg, ca să se vadă cât lapte dau, în funcție de cum au fost îngrijite peste iarnă. Măsuratul constă în mulgerea lor, operațiune precedată de un ritual de sfințire a țarcului și rugăciuni pentru protejarea de pericole, trăznete, animale sălbatice. Se mănâncă, se aduce muzică, se petrece”, a spus cel mai bătrân cioban din zonă, nea Ion Arvatu, de 85 de ani, supravegheat la stână, îndeaproape, de strănepotul de doar câțiva anișori. Oile vor mai fi ținute o perioadă la stâna de munte, după care se va urca cu ele la stânile de vară de pe Semenic.
Un astfel de obicei, ce uneşte oameni şi suflete, este o dovadă vie a faptului că tradiţiile curate străbat timpul şi ne arată nouă, celor pierduţi în modernism, cât de frumoasă este viaţa în simplitatea ei.