REȘIȚA – Preşedintele Cartel Alfa Caraş-Severin şi reprezentantul Coaliţiei 52 în judeţ a acordat un interviu pentru Jurnal de Caraș-Severin.
Jurnal de Caraş-Severin: Domnule Apostol, ce credeţi despre actualul guvern?
Marian Apostol: Cred că este prematur să mă pronunţ. Există multe semne de întrebare cu privire la mulţi dintre membrii Cabinetului Ungureanu. Mărturisesc sincer că mi-aş dori ca, spre binele românilor, acest cabinet să reuşească să repare multe din nedreptăţile sociale pe care Guvernul Boc le-a creat. Şi de asemenea, mi-aş dori să dovedească mai multă apetenţă atât pentru dialogul social cât şi pentru dialogul politic din cadrul Parlamentului. România nu poate continua să rămână un ţinut al conflictelor permanente. Dialogul social trebuie să-şi reintre în drepturi şi să rămână principalul factor de responsabilizare a actorilor sociali.
JCS: Este motivul pentru care nu aţi mai fost văzut printre manifestanţii din centru?
M.A.: Nu numai acesta. Protestul legal reprezintă o formă de dialog, ultima formă de manifestare a acestuia. Acum avem un nou guvern şi trebuie să-i dăm şansa de a dovedi că ştie şi vrea să dialogheze în forme mai paşnice şi mai constructive. Dar mai sunt şi alte motive. A mai fost şi faptul că în aceste zile am fost ocupat cu lansarea Coaliţiei 52 în Caraş-Severin, dar şi faptul că mulţi dintre colegii mei sindicalişti nu au venit în stradă, dovedind, prin absenţă, că nu sunt de acord cu acest protest. Poate că au dreptate… Este un lucru la care sunt obligat să reflectez.
JCS: Vi s-a reproşat, de către unii dintre manifestanţi, faptul că nu aţi strigat împotriva autorităţilor judeţene.
M.A.: Au existat şi astfel de reproşuri, de la unii protestatari. Au fost vreo trei persoane care nu au înţeles că eu nu eram acolo în campanie electorală, ci doar pentru că instituţia pe care o reprezint este foarte nemulţumită de austeritatea exagerată impusă salariaţilor, precum şi de modificările aduse Codului Muncii şi Codului dialogului social. Aceste modificări dezechilibrează grav relaţiile de putere dintre actorii ce joacă pe piaţa relaţiilor de muncă – sindicate, patronate şi guvern. Ele creează perspectiva unor relaţii de muncă de tip feudal, fapt de neacceptat într-o Europă care, în criză fiind, şi-a stabilit prin strategia 2020 obiective majore în domeniul ocupării forţei de muncă şi a incluziunii sociale. Guvernarea Boc a avut ca efect, conform ultimului studiu Eurostat, 6,6 milioane de români ce suferă de lipsuri materiale severe dintr-un total de aproape nouă milioane de persoane care trăiesc în sărăcie sau riscă să ajungă în această situaţie. Iar 44,2%, reprezentând 8,89 milioane de persoane dintr-o populaţie totală de 20,1 milioane, riscă sărăcia sau excluderea socială. Întâlnim deci o filosofie de guvernare ce nu a fost niciodată supusă atenţiei publice, nicidecum votată! Guvernanţii trebuie să pună echilibru între vorbe şi fapte, pentru ca noi să votăm în cunoştinţă de cauză, iar nu în funcţie de priceperea acestora de a-şi ascunde adevăratele intenţii. În ceea ce-l priveşte pe Sorin Frunzăverde şi motivele pentru care personal nu consider necesar şi nici corect să mă aliez strigătelor împotriva acestuia, amintesc cuvintele lui Iuliu Maniu care, într-un context important pentru istoria României a spus: «gura mea este dirijată de mintea mea şi de aceea ştie ce vorbeşte şi când vorbeşte». Ei bine, mintea mea nu poate uita că Sorin Frunzăverde a fost în prima delegaţie sindicală a metalurgiştilor reşiţeni la întâlnirea cu primul ministru Petre Roman şi ministrul Metalurgiei Ioan Chesa în anul 1990, că în perioada 1996-2000, într-o perioadă dificilă pentru salariaţii din CSR, salariile erau plătite datorită intervenţiilor făcute de Sorin Frunzăverde, la insistenţele sindicaliştilor, către toate instituţiile ce puteau determina acest lucru, că în perioada 1996-2000 am avut o experienţă foarte utilă pentru mine ca şi consilier judeţean alături de acesta, că în calitatea de preşedinte al Consiliului Judeţean a negociat şi semnat, cu mine şi cu alţi reprezentanţi ai Cartelului Alfa, primul Contract Colectiv de Muncă pentru salariaţii din administraţia publică, că s-a declarat de multe ori împotriva instrumentelor de guvernare folosite de Guvernul Boc, şi nu în ultimul rând, nu pot uita că a fost cel ce şi-a asumat riscul, alături de prefectul Octavian Ţunea, de a semna proiectul de ordonanţă de guvern propus de mine, proiect ce viza ştergerea debitelor pe care le au de plătit bugetarii, membrii de sindicat din Cartel Alfa. În ceea ce mă priveşte, mi-am câştigat dreptul să strig, păstrând bunul simţ, ce vreau şi împotriva cui vreau, nu ce mi se impune sub o formă sau alta. Şi mă folosesc de acest drept.
JCS: Cu prefectul judeţului aţi mai avut altercaţii…
M.A.: Da. Asta din cauză că s-a confundat într-o prea mare măsură cu Guvernul Boc şi ţinea neapărat să justifice, în numele guvernului, lucruri foarte dificil de justificat. Nu am strigat însă nici jos prefectul. Răul venea de la Cotroceni, via Palatul Victoria. Guvernul Boc a picat. Preşedintele se va duce şi el la sfârşitul mandatului sau poate chiar cu un an înainte. Iar PDL-ul cred că are nevoie să cunoască gustul opoziţiei şi sper ca acest lucru să se întâmple la următoarele alegeri. Tot răul pe care-l suportăm este un efect al modului în care s-a făcut politică începând cu anul 1990, anul marilor noastre speranţe! De aceea ţin să le amintesc politicienilor actuali cuvintele unui mare român, Ion I.C. Brătianu: „Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume! Fiţi modeşti pentru persoana dumneavoastră, nu fiţi modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi“.
JCS: Vă mulţumim.