REŞIŢA – O vorbă din bătrâni spune că durata unui minut depinde de care parte a uşii toaletei te afli. Este un mare adevăr, simţit pe pielea lor chiar de turiştii care, zilele acestea, vin din toate colţurile ţării, cu trenul, şi au surpriza ca, în Gara de Nord a municipiului reşedinţă de judeţ, să observe cu stupoare (şi alte senzaţii interne) că pe uşa care adăposteşte grupul sanitar se află un lacăt.
O soluţie s-ar găsi (pentru cunoscători) în Piaţa Reşiţa Nord, dar ce te faci dacă eşti un celebru cantautor român, venit în zonă pentru un festival, şi nu cunoşti respectiva parte a oraşului? Este un caz concret, petrecut chiar zilele trecute. Din păcate, partea sanitară este scoasă de sub jurisdicţia autorităţii „clasice” în domeniu.
„Nu sunt un călător cu trenul, dar asta din alte considerente şi nu mă pronunţ asupra calităţii serviciilor în CFR. Noi, ca instituţie, (din păcate, pentru că nouă ni se adresează cetăţenii) putem fi consultaţi pentru un management corect, dar nu avem atribuţii în acest domeniu, aşa cum am fost atenţionaţi şi de Ministerul Sănătăţii şi de Ministerul Transporturilor”, ne-a declarat dr. Dragoş Luca, directorul DSP Caraş-Severin.
Într-adevăr, există şi corespondenţă între cele două ministere, prin care Direcţiile de Sănătate Publică judeţene sunt avertizate să nu se amestece în problemele interne ale CFR-ului, chiar dacă asta poate duce la îmbolnăvirea unor cetăţeni. „Se precizează în această corespondenţă că pentru noi este un teritoriu închis, tabu, şi controalele se fac potrivit legilor şi protocoalelor în vigoare, la respectivele toalete, de către SANEPID-ul CFR-ului, al ministerului de resort, instituţie care, pentru zona noastră se află la Timişoara. Persoana în cauză, de care am aflat şi noi, nici nu s-a plâns, este un oaspete drag nouă, şi a avut nevoie de serviciile unei toalete publice. Dar este aceeaşi tragedie şi pentru un om simplu”, a mai adăugat dr. Luca.
Din păcate, fără o documentare prealabilă, chiar şi unui reşiţean get-beget îi este greu să găsească o toaletă publică şi apelează, vrând-nevrând, la câte un agent economic de profil alimentaţie publică, însă acolo se loveşte de alt impediment: în general, i se cere să consume ceva pentru a putea utiliza grupul sanitar. „Ne putem referi la toaletele ecologice, care nu prea se mai poartă, deşi le înlocuiseră pe cele «în subteran», nu ştiu că măsuri putem impune autorităţilor. E mai dificil pentru cei de vârsta a doua şi a treia care, având treabă pe la oraş, sunt puşi în situaţii penibile, la restaurante şi baruri. În România, existenţa toaletelor publice nu rezolvă problema, pentru că din cele existente majoritatea sunt focare de infecţie şi reprezintă o mare aventură pentru utilizatori. Putem da vina pe ei că nu întreţin curăţenia, dar există şi o responsabilitate a cuiva, mai sus. Astfel pot fi contactate diferite boli, până la hepatită. Este o problemă pentru populaţia de o anumită vârstă care au nevoie mai frecvent decât populaţia tânără şi care este mai puin agreată de personalul de la baruri şi restaurante”, a mai amintit directorul DSP.
Este o problemă delicată, dar, aşa cum bine relua nenea Iancu un dicton latin, „Naturalia non sunt turpia (lucrurile naturale nu sunt ruşinoase)” şi ne aşteptăm la mulţi turişti pe meleagurile noastre, în aceste zile când sunt programate evenimente de amploare – festivalul de jazz, cel de folk sau Biker fest. Cum bine spunea cantautorul păţit… „când s-o-mpărţit norocu…”, s-a uitat de toalete.
Flavius Rotariu