REŞIŢA – Strategia acestuia se referă, în principal, la anularea cheltuielilor inutile, mai ales la achiziţia de medicamente.
Dacă datoriile SJU, când Waldemar Murgu a preluat conducerea interimară în urmă cu trei luni, erau de peste 18 milioane de lei, incluzând şi arieratele, acestea au scăzut în momentul de faţă la aproximativ 17 milioane.
„Evident că a mai scăzut suma totală şi vom mai plăti, pentru că lucrăm la asta, direcţia e clară, dar aşteptăm şi noua lege din sistemul de sănătate, care trebuie să apară la începutul anului viitor, iar în cunoştinţă de cauză, în funcţie de ce se întâmplă, vom lua măsurile respective. Scopul meu este foarte, foarte clar, acela de a creşte valoarea banilor alocaţi pentru medicamente şi de a îmbunătăţi confortul pacientului în spaţiul spitalului“, a precizat managerul SJU. Acesta a explicat că datoriile au tot crescut, din cauza unor achiziţii nechibzuite şi a blocării unor bani în stocuri prea mari în raport cu rulajul lunar, precum şi în urma renegocierii contractelor cu furnizorii: „Noi plătim, de exemplu, pe lună 300 de mii pentru medicamente. În fapt, nu plătim această sumă, dar din acei bani, pentru achiziţia de noi medicamente se duc, poate, un sfert, restul sunt plata datoriilor scadente către alţi furnizori, care nu ne mai dau medicamente. Aici e marea problemă. Dacă acei 300 de mii s-ar duce în medicamente, problema ar fi 90 la sută rezolvată, adică chiar am avea ceea ce ar fi necesar. Noi acelaşi efort îl facem, dar în medicamente se duc prea puţini din aceşti bani. Furnizorii nu ne mai dau medicamente dacă nu le plătim sumele pe care ei le cer. Nu putem rămâne fără medicamente. Ne-am creat nişte stocuri minime obligatorii, care sunt prevăzute de lege, de la care nu ne abatem niciodată, doar că mai trebuie şi altele. Am încercat să eliminăm unele medicamente şi am fost surprins să găsesc tot felul de siropuri care nu-şi aveau locul în spital. De aceea avem un pic mai mulţi bani, efectiv, pentru medicamente. Un alt exemplu: stocurile. Vine o comandă pentru un anumit produs, să zicem 150 de fiole. Eu am făcut un tabel în care e specificată comanda, stocul actual şi rulajul lunar. Comand 150 de medicamente, stocul are 65 şi…surpriză: rulajul lunar 15. Atunci, nu sunt nişte bani aruncaţi? De fapt am blocat acolo nişte sume şi poate avem ghinionul să şi expire“.
Murgu a adăugat că aceasta a fost, în mare strategia gestionării unor sume suplimentare, puţin mai mari decât până acum, nicidecum reducerea achiziţiilor. De asemenea, a fost surprins să constate că şi la SJU există practica, generalizată de altfel pretutindeni în ţară, de a achiziţiona mai multe medicamente scumpe cu aceeaşi substanţă activă conţinute de medicamentele ieftine. „Nu am redus, ci dimpotrivă, am crescut achiziţia de medicamente, echipamente, materiale, etc. N-am scăzut nimic, doar că am renegociat. Am cumpărat ceva cu 5 lei înainte, acum îl cumpărăm cu 3 lei sau am avut un serviciu cu 200 lei, acum îl luăm cu 170 prin renegocierea acestor contracte. Un alt exemplu la câteva medicamente pe care le-am analizat la cumpărare: aceeaşi substanţă de bază poate să fie la zece tipuri de medicamente, cu denumiri diferite. Din lista de achiziţii, în cea mai mare parte, surprinzător, au fost cele scumpe. Oameni buni, chiar am înnebunit definitiv? Medicul poate să comande substanţa de bază şi, eventual, face o recomandare. Farmaciştii vin la mine, punem pe listă şi analizăm. Eu sunt de acord să iei patru, dar nu zece medicamente cu aceeaşi substanţă de bază, dintre care unele costă 5 lei, spre exemplu, iar cel mai ieftin, acelaşi lucru, costă 48 de bani“.
În privinţa pacienţilor internaţi care trebuiau să-şi cumpere anumite medicamente, Murgu a spus că sunt, într-adevăr, unele pe care bugetul limitat nu le permite să le asigure în spital, însă în cea mai mare parte achiziţia de medicamente a crescut de la lună la lună.