REŞIŢA – La Reşiţa, investitorii ruşi sunt dispuşi să dea bani nu doar pentru pompele de combustibil, ci şi pentru bunul mers al comunităţii.
Deschiderea unei noi benzinării în Triaj – prima Lukoil din Reşiţa – ridică serioase semne de întrebare pe malurile Bârzavei. Urâţeşte zona, ne umbreşte sau ne afectează patrimoniul istoric reprezentat de Muzeul de Locomotive cu Abur, ori ne mănâncă şi ultima pată verde dintre un zid şi o cale ferată. Acestea ar fi doar câteva dintre multele dileme pe care le poate ridica o simplă benzinărie.
Dar să gândim… Orice şofer îşi aruncă, destul de des, ochii pe indicatorul nivelului de carburanţi, iar atunci când acesta tinde spre minim, privirile se îndreaptă spre portofel. Ideea e că există deja forumuri pe internet unde afli de unde poţi lua cei mai ieftini carburanţi, cei mai buni sau cei mai îndoiţi cu apă, despre care conducătorii auto îşi deapănă păţaniile. În cazul Reşiţei sau al Caraş-Severinului, se ridică mai mereu întrebări de genul: „De ce noi n-avem staţii de carburanţi «X», care sunt mai bune sau mai ieftine?“, sau „De ce la noi, la staţiile «Y», carburantul este mai scump decât în alte judeţe?“. La ieşirea din Reşiţa spre Caransebeş există o scuză! Ni se explică faptul că, pe meleaguri cărăşene, preţul practicat de companii este mai mare decât în Timişoara, pentru că până acolo este livrat combustibilul, iar transportul de acolo se reflectă în diferenţa de preţ. Vizavi de staţiile de „X“, care cel puţin la Reşiţa nu există, avem altă explicaţie.
Fie că vorbim despre construirea de benzinării, despre punerea sau scoaterea din circulaţie a tramvaiului, ori despre investiţii în general, toate au fost întâmpinate de valuri de reticenţă. Ca orice altă noutate! Ne picau blocurile din Lunca Pomostului, tremurând la ridicarea unei benzinării. S-a clădit benzinăria, iar imobilele sunt tot acolo. Mai picau blocurile şi prin Triaj, la trecerea tramvaiului. Acum, când nu mai avem tramvaie, le vrem înapoi…
Şi dacă o benzinărie Lukoil a generat atâtea dezbateri, susţinute de aspecte dintre cele mai negative, l-am rugat pe primarul Ioan Popa să ne arate şi cealaltă faţă a lucrurilor. Că până la urmă vorbim despre o investiţie care se face în municipiu pe un teren privat. Şeful administrativului reşiţean ne-a explicat: „În primul rând, Lukoil – alături de OMV, Mol şi Rompetrol – este un investitor care nu trebuie neglijat şi trebuie luat în seamă! În al doilea rând, pentru locaţia respectivă nu numai că avem doar PUZ, ci avem şi PUZ, şi certificat de urbanism, şi autorizaţie de construire eliberată în 2015! Consecinţa este că nu există nicio soluţie, nicio şansă să împiedic ceva, chiar dacă aş vrea. Pentru că primarul Reşiţei nu poate anula o autorizaţie dată tot de primarul Reşiţei, chiar dacă atunci nu eram eu. Am fost în zonă cu investitorii ruşi, care au venit de trei ori aici vara aceasta, iar ei şi-au manifestat disponibilitatea de a contribui la bunul mers al oraşului, în sensul de a interveni, de a ne sprijini acolo unde avem nevoie, unde le cerem. Având în vedere că vrem să atragem mai mulţi elevi spre liceele din Reşiţa, am adus în discuţie faptul că avem două cămine cu probleme la acoperiş. Au fost de acord să suporte refacerea acestora, inclusiv alte reparaţii şi dotarea parţială cu mobilier. (…) Pe amplasamentul respectiv există şi o parcare cu şapte locuri, va fi realizată una cu 25, la care se mai adaugă una cu 12, în incintă. În final vor rezulta în jur de 40 de locuri de parcare în zonă“.
În pofida opoziţiilor, Justiţia a lăsat investiţia să-şi urmeze cursul. Poate că ar trebui să cântărească mai mult deschiderea ruşilor de la Lukoil de a ne da o mână de ajutor în ceea ce priveşte parcările, internatele şcolare, parcurile sau orice altceva ar contribui la bunul mers al comunităţii.