REȘIȚA – Pilotul reşiţean este campionul absolut al C.N. de Automobilism Viteză în Coastă, în anul trecut. JURNAL DE CARAŞ-SEVERIN: Anul 2011 a fost unul de vârf pentru automobilismul reşiţean.
LUCIEN HORA: Aşa este. A fost unul cu rezultate dintre cele mai bune, în care şi colegul meu de echipă, Cristian Nistoran, a avut o primă jumătate de an perfectă, după care a urmat o cădere, dar, pe final s-a remarcat printr-o revenire spectaculoasă. Astfel că în ultima dublă a reuşit să-şi adjudece titlulurile la Grupa N, respectiv „Juniori“. Echipa a mers foarte bine. Am câştigat detaşat campionatul.
JCS: În timp ce Lucien Hora a spulberat speranţele tuturor piloţilor din România, şi a devenit campion absolut.
L.H.: Într-adevăr am câştigat atât la Open, cât şi la Grupa D. Dar, poate o să te surprindă, consider că nu am avut un parcurs aşa de bun ca în 2010. Pentru că mi-am trecut în palmares, cu ghilimele de rigoare, o ieşire în decor. Au fost trei sau patru etape în care am avut probleme cu maşina, nişte dificultăţi pentru că nu-i place să circule pe ploaie. Iar riscul este prea mare ca să forţez pe trasee umede. Dar, în final, mi-am atins şi eu obiectivul, să acumulez cât mai multe puncte şi să înving.
JCS: Poţi spune că unele curse au fost mai mult tactice, decât spectaculoase?
L.H.: Da. Pentru că, de exemplu, la Sinaia, pe un traseu stradal, deci cu borduri, cu apa care curgea pe drum, am preferat să-mi protejez maşina.
JCS: Mai ales că Lola 3000 este pretenţioasă în ceea ce priveşte piesele de schimb.
L.H.: Este greu, fiindcă te omoară timpul în care trebuie să le aduci. Este o maşină mai specială şi nu găseşti piese prea aproape. Cel mai aproape este în Austria. După cum se ştie, când am avut un incident tocmai la Reşiţa, în 2010, într-o noapte am ajuns în Austria, a doua zi am luat piesele şi am plecat imediat spre casă. A urmat o altă noapte albă, pentru repararea maşinii, practic înlocuirea întregul ansamblu dreapta faţă, iar dumincă am putut să iau startul.
JCS: Probleme mai deosebite au fost în 2011?
L.H.: Pot spune că la Baia Mare am concurat pe un traseu foarte greu, cu un asfalt denivelat. Dar nu numai pentru mine a fost rău, ci şi pentru toţi colegii.
JCS: Te-ai obişnuit cu Lola 3000?
L.H.: Sincer să fiu, nu în totalitate. Pentru că nu am avut unde să o testez la întreaga capacitate. Pe trasele din Coastă este imposibil, doar pe un circuit special. Pe drum drept mai merge, dar în viraje nu. Actualmente folosesc două rapoarte de viteză, în funcţie de traseu, pentru 247 km/h, respectiv 232 km/h. Dar n-am putut merge mai mult de 220 km/h, datorită traseelor.
JCS: Ediţia 2012 a Campionatului Naţional de Automobilism Viteză în Coastă bate la uşă. Ce obiectiv aveţi, în acest an? Oricum, mai mult de locul întâi nu se poate obţine.
L.H.: Eu personal aş vrea să fie o concurenţă mai mare. Ca să te împingă puţin de la spate. Să te antrenezi mai mult. În 2012 prima problema va fi scoaterea încălzitoarelor, din zona anvelopelor. Să ne aliniem la standardele europene.
JCS: Care vor fi repercursiunile?
L.H.: Asta înseamnă că primele sute de metri vor fi mai grele, pentru că, până se încălzesc cauciucurile, va trebui o grijă mai mare. Frâna nu va prinde aşa de bine, nu poţi să intri prea tare în viraje. Dar, trebuie să ne adaptăm.
JCS: Aceasta presupune timpi mai slabi ca până acum. Dar creşte securitatea piloţilor.
L.H.: Acum depinde de la pilot la pilot, cum gestionează situaţia. Oricum, eu şi =Nistoran atacăm titlurile naţionale şi vrem să repetăm performanţele din 2011.
JCS: Chiar dacă îţi doreşti o concurenţă mai mare?
L.H.: Te referi la faptul că, dacă ai un avans liniştitor faţă de urmăritori, poţi să o laşi mai moale. Nu, indiferent de diferenţa de puncte, eu şi Nistoran mergem să ne depăşim pe noi.
JCS: Mult succes şi fără evenimente!