REŞIŢA – Vineri, 26 octombrie a a avut loc aniversarea a 135 de ani de învăţământ liceal la Reşiţa, la Liceul Teoretic Diaconovici-Tietz.
Manifestările prilejuite de acest eveniment au debutat cu dezvelirea plăcii aniversare şi au continuat cu lansarea catalogului de afişe „Proiecte şi programe“ şi vernisajul expoziţiei de afişe. La această zi festivă pentru liceul, elevii au contribuit cu diverse ateliere de lucru şi au participat la întâlniri, dezbateri şi proiecţii ştiinţifice, filosofice şi istorice. Programul s-a încheiat cu spectacolul aniversar organizat la Teatrul de Vest Reşiţa, eveniment la care au participat foşti profesori şi absolvenţi ai Liceului Teoretic Diaconovici-Tietz. Aceştia din urmă au realizat un moment artistic.
„Pentru liceul nostru, această zi reprezintă o bornă foarte importantă în trecerea timpului. Multe generaţii de scriitori, artişti, istorici au terminat liceul în cadrul acestei instituţii şi ne bucurăm că avem acest prilej să ne aducem recunoştiinţa faţă de generaţiile trecute“, ne-a declarat directorul unităţii de învăţământ reşiţene, prof. Boris Vatzulik.
Din aceste generaţii măreţe cu care se mândresc elevii şi profesorii reşiţeni face parte şi celebra interpretă de şlagăre Stela Enache a cărei piesă „Ani de liceu“ realizată în colaborare cu Florin Bogardo rămâne actuală pentru fiecare generaţie de absolvenţi ai clasei a XII-a.
Prezentă la manifestările prilejuite de aniversarea a 135 de ani de învăţământ liceal la Bastilia, Stela Enache şi-a reamintit de perioada petrecută în cadrul acestei unităţi de învăţământ. „Eu am plecat acum 45 de ani, sunt născută la Reşiţa, am crescut şi am făcut şcoala aici. Cei mai frumoşi ani pe care i-am petrecut în viaţa mea sunt anii de liceu. Aici ne-am format ca oameni, am avut norocul să am profesori excepţionali şi colegi foarte buni. Două elemente sunt importante pe lumea asta, familia şi şcoala. Aceste două elemente ne formează ca oameni“, ne-a declarat Stela Enache, care a mărturisit că, acum 45 de ani, învăţământul „era mult mai strict, mult mai riguros şi nu ştiu dacă nu era mai bine. Era altceva. Revederea cu colegii a fost emoţionantă deoarece sunt colegi pe care nu i-am întâlnit de 45 de ani. Cu toate acestea, puţine figuri au fost pe care să nu le recunosc. Aici este copilăria, puritatea, frumuseţea, disciplina. Aşa le văd. Eu am rămas cu parfumul, cu suavitatea aceea de atunci pe care acum nu le mai găsesc, este totul pustiu. Este adevărat, un oraş trebuie să se dezvolte dar eu am rămas cu nostalgia aceea“.
Lavinia Predescu