VALEA ALMĂJULUI – Călătorule, de cum intri în Valea Almăjului, simţi dându-ţi târcoale duhul înviorător al munţilor ce înconjoară ca un braţ ocrotitor depresiunea, munţi îmbrăcaţi în tihna blândă a pădurilor de fag şi conifere, ce influenţează gândurile şi ajută pe cei cu obârşia aici să-şi limpezească starea de spirit, stând la taclale cu propriul suflet.
Aşa cum a făcut profesorul Dănilă Sitariu în ultima sa carte „La taclale cu sufletul”, apărută recent la Editura Gordian din Timişoara. Autorul însuşi ne spune: „Cartea aceasta este esenţa gândurilor mele de almăjean, cu respect faţă de un areal geografic – Valea Almăjului – cu realităţi de viaţă şi esenţe tincturate cu ingrediente din întâmplări şi emoţii,care oscilează între descrierea trecutului şi analiza amănunţită şi profundă a prezentului”.
Profesorul Dănilă Sitariu, un pasionat al istoriei acestei mirifice văi şi un mare iubitor al naturii şi oamenilor săi, în cartea de faţă, cât şi în cele apărute anterior („Valea Almăjului – file de istorie şi credinţă”, „Valea Almăjului – metaforă a existenţei”, „Ţara Almăjului – o vale a miracolelor”, „Locuri şi oameni din Ţara Almăjului” şi „Satul almăjean – statornicie şi continuitate”) „împleteşte armonios infuzia verbului cu mierea viersului, simbioză între slovă şi cântec, prin care înnobilează sufletul cititorului” (N.D. Petniceanu). Din scrierile sale răzbate dragostea pentru almăjenii de demult atât de greu încercaţi de vicisitudinile stăpânirilor străine, cât şi faţă de minunatul peisaj al acestui „colţ de rai” al Banatului de Munte.
Autorul, suflet generos, sincer, fără invidie de nici un fel şi fără ipocrizie, aduce omagiu înaintaşilor de seamă, cât şi celor contemporani.
Pe lângă mândria şi bucuria de a se fi născut şi trăit „pră Ţărmuri” la Rudăria, satul lui Eftimie Murgu, din carte transpare amărăciunea şi durerea din sufletul autorului pentru dispariţia moralităţii, a omeniei, a hărniciei de altădată şi pentru pământul rămas în pârloagă. Pământ apărat cu sângele ţăranilor grăniceri din Italia până în Rusia. De asemenea, deplânge dispariţia treptată a frumoaselor tradiţii culturale almăjene şi a obiceiurilor ce ne-au creionat identitatea în rândul celorlalte popoare.
În capitolul „Întortocheate sunt căile vieţii”, autorul face o amplă analiză a situaţiei României în ultimii 23 de ani, punând accent pe ceea ce a câştigat şi ceea ce a pierdut poporul nostru prin intrarea în Uniunea Europeană, exprimându-şi nedumerirea că nivelul de trai scade invers proporţional cu creşterea datoriei ţării faţă de FMI şi Banca Mondială.
Totuşi, autorul are convingerea că Valea Almăjului va cunoaşte în viitor o nouă dezvoltare, deoarece ţăranul a fost şi va rămâne al pământului, la fel ca vorbele pline de înţelepciune ale filozofului Petru Ţuţea: „Dacă ţăranul dispare, dispare omul ca specie!”.
În concluzie, cartea este o evocare a frumuseţilor peisajului almăjan, a caracterului, purităţii şi demnităţii oamenilor. Ea ne înfăţişează un observator curajos şi rafinat al realităţilor contemporane, un condeier, având un stil aparte, încărcat de inspiraţie şi poezie.
Prof. Icoana Budescu