Caraş-Severin, Romania

Străvechea campanie de tipul „preţul afişat e cel corect“ e doar istorie, iar mesajul ei era valabil doar pe panoul pe care era scrisă, nicidecum în rafturi. Şi lucrurile sunt din ce în ce mai evidente.

La raionul de ceaiuri şi cafea, într-un colţ, era cândva mare promoţie la ciocolată caldă şi cappuccino: plăteşti patru plicuri, al cincelea ţi-e oferit gratis. Şi totuşi, la câţiva centimetri de marea promoţie, vezi produsul fără nici un înscris vizând reducerea, care are tot cinci plicuri, alt cod de bare, dar acelaşi preţ, deşi al cincelea plic nu e gratuit. O altă promoţie la pasta de dinţi. Un tub de 100 ml e 20 de lei, cu reducere 33%, lângă, un tub fără reducere, tot la 100 ml, e tot 20 de lei. O altă promoţie, la acelaşi produs, vizează cumpărarea a două cutii, pentru cea de-a doua clientul beneficiind de o reducere de 50%. Doar că, de această dată, cutia are doar 75 ml, două având 150 ml. Totul la 30 de lei, adică reducerea se vede doar pe ambalajul produsului, ea nesimţindu-se şi în buzunarele clientului.

Trecem mai departe. La legume/fructe, unele produse au trecut la raft un preţ pe kilogram, deşi acesta este pe bucată. Iar la salamuri, cam aceeaşi poveste ca la pasta de dinţi. Două produse asemănătoare, conţinând câte două rude preambalate, a câte 440 g fiecare. Preţul final, în ambele cazuri, 27 de lei, după aplicarea unei reduceri de 50% pe una dintre rude.

Doar că, deşi totul e asemănător, preţul iniţial pe kilogram este, la unul dintre produse, puţin peste 30 de lei, iar la celălalt, puţin peste 40. Cu alte cuvinte, cele două rude, de aceeaşi greutate, cu aceleaşi condiţii de reducere, nu aveau cum să coste exact la fel… După ce le-am explicat micul neajuns al preţului de la raft, angajaţii magazinului ne-au lămurit că „preţurile vin de sus“, şi că acele detalii nu sunt treaba clientului…

Antoniu Mocanu