REȘIȚA – Sau deosebirea dintre religii, trăită la nivel individual de copilul devenit mai apoi adult.
La cinci ani, Leovușca se vede copleșit de iubirea bunicilor care-l îndrăgesc fără a se îndrăgi reciproc. Bunica Dușa, ucraineancă ortodoxă, îl duce la biserică. Bunica Rosa, evreică, îl ia la sinagogă. Ambele îl iubesc dar fiecare aruncă cu săgeți asupra celeilalte. Pe cine să asculte Leovușca de vreme ce știe că oamenii bătrâni trebuie respectați?
Bunicile încearcă să câștige inima nepotului căruia îi oferă o rublă, mai apoi două, trei sau chiar cinci de fiecare dată când merge la biserică, respectiv sinagogă. Și marile vise din mintea copilului: își va cumpăra înghețată, sau bicicletă, sau motocicletă. Până când tatăl află de economiile sale și-i ia toți banii.
Apoi familia se mărește după nașterea Evei. Mai apoi, Leovușca pleacă în armată. La marină, spre durerea mamei, căci la marină armata durează trei ani, și spre bucuria fiului care nu mai văzuse marea. O scrisoare de la bunica Dușa îl anunță că bunica Rosa a murit. Revenit acasă, Leovușca o revede pe bunica Dușa, care va muri și ea curând. Acum e singur cu amintirea bunicilor care-l vor iubi și dincolo de mormânt.
S-a jucat piesa „Leovușca”, de către actorii Teatrului „S ulițî roz” din Chișinău. S-a jucat pe „Scena ca o stradă”, în regia lui Yuri Harmelin.